Fascinanta istorie a rochiei de mireasa

Pentru miresele secolului XXI, rochia este o piatra de hotar. Este cartea de vizita a intregii nunti. Este motivul atator insomnii, incertitudini si dileme…

Ne-ar placea sa credem ca dintotdeauna nunta a insemnat punctul culminant al basmului, atunci cand el o gaseste pe ea sau viceversa, si impreuna pornesc fericiti pe drumul vietii dupa o nunta ce a durat trei zile. In realitate, coborand pe firul istoriei pana-n Evul Mediu, gasim mai degraba uniuni intre familii, afaceri si interese, decat mirajul fermecator al indragostirii. Pe atunci, multe nunti aveau loc dupa multiple increngaturi politice, nici nu se punea problema iubirii sau a compatibilitatii, in special in randul nobilimii si a claselor sociale superioare.

Prin urmare, in ziua nuntii miresele erau obligate sa poarte haine care sa reflecte statutul social al familiei din care provin. Desigur, in lumina cea mai favorabila, pentru ca vestimentatia lor era oglinda familiei. Iata de ce, eroina nuntii se distingea clar prin coloritul bogat si pestrit al rochiei si a caftanului, prin multitudinea de straturi de materiale scumpe si exclusiviste, prin amestecul de blanuri, catifele si matasuri.

De-a lungul secolelor, miresele au continuat sa se imbrace dupa acelasi principiu al opulentei in functie de venitul familiei. Miresele din familii mai modeste se imbracau in ziua nuntii lor cu cea mai buna rochie din cele cu care se duceau la biserica.

Cea care a popularizat pentru totdeauna culoarea alb-ivoriu la rochia de mireasa a fost regina Victoria care a purtat la nunta ei cu Printul Albert, in 1840, o superba rochie de culoarea fildesului.

Cand nu era alba...
Nu a existat o regula pentru culoarea rochiei. Si pentru ca la un moment dat in istorie s-a ajuns la culoarea alba, nu e cazul sa ne grabim cu epitete cu care sa justificam aceasta alegere, de genul: nuanta virginala, culoarea puritatii, a castitatii pentru ca lucrurile nu stau chiar asa… Conform BBC Culture, culoarea alba a fost aleasa ca pe o ostentatie. “Albul privit ca pe un simbol al puritatii nu era important", a declarat pentru BBC Culture, curatoarea Edwina Ehrman. ’’E vorba de bogatie. De-a lungul secolelor 18 si 19 doar cele care isi permiteau cu adevarat se puteau casatori in rochie alba. In zilele cand spalatul era manual si se efectua cu ajutorul unei scanduri de frecat rufe, o rochie alba era imposibil de curatat. Era o haina care se purta o singura data, specifica celor bogati.’’

Interesant este ca nu multe tari de pe mapamond au adoptat moda nuantelor de alb pentru rochia de mireasa. In China chiar si in zilele noastre femeile se casatoresc in cea mai sangerie nuanta de rosu, in Maroc nu lipseste galbenul, indiencele se mandresc cu sariul lor cusut cu fir de aur, iar in Irlanda miresele poarta mai mult albastru decat alb, fiind considerata o nuanta aducatoare de prosperitate si noroc, punand astfel puritatea si virginitatea albului pe locul secund.

Absolut intamplator, Maria, regina Scotiei, a purtat o rochie de mireasa alba in anul 1558, atunci cand s-a casatorit cu primul ei sot, regele Francis II al Frantei, si asta deoarece era culoarea ei preferata, albul fiind in acele vremuri culoarea de doliu pentru regalitatea franceza. Primul document oficial care certifica faptul ca o printesa a ales sa poarte alb la rochia de mireasa pentru ceremonia de nunta regala este aceea a reginei Philippa a Angliei, care a purtat o tunica cu o manta din matase alba marginita cu veverita gri si hermina in 1406.

Dar cea care a popularizat pentru totdeauna culoarea alb-ivoriu la rochia de mireasa a fost regina Victoria care a purtat la nunta ei cu Printul Albert, in 1840, o superba rochie de culoarea fildesului. Din momentul acela istoria modei se scrie in alti termeni. Albul a devenit un simbol al romantismului, al curateniei sufletului, al sperantei.

Cantitate, nu gluma
Pentru ca trena rochiilor de mireasa din familiile regale sau nobiliare era atat de mare si greoaie, au existat multe situatii cand mireasa avea nevoie de ajutor pentru a se deplasa. In plus, sa nu uitam ca era accesorizata cu o multitudine de bijuterii. Pe langa clasicele coliere, cercei, inele si bratari, existau tiare, agrafe, brose, butoni pentru batista. Istoria consemneaza ca in secolul 15 Margareta de Flandra a avut nevoie de ajutor pentru a intra in biserica si a se aseza in fata altarului. Pe rochia ei cu o trena imensa erau cusute nenumarate nestemate, astfel ca doi gentelmeni au purtat-o pe brate si au asezat-o usor in fata arhiepiscopului.

Jos tabu-urile!
Rochia de mireasa a fost o imagine fidela pentru stilul si moravurile vremii. Libertatea si lejeritatea de care incepusera sa se bucure femeile s-a oglindit imediat in moda. Deja spre finele secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea s-a optat tot mai des pentru modelul antic al rochiei de mireasa. Motivul este lesne de inteles: disparea usor dar sigur corsajul, atat de pacatos pentru organele interne. Astfel, corsetele s-au evaporat, rochiile devenind tot mai usoare dar asta si datorita lui Coco Chanel care impune un stil mai simplu ce reflecta schimbarea rolului femeii in societate.

In anii '20 Coco Chanel a scurtat rochia de mireasa in partea din fata, a adagat o trena fina, un voal stil clos pentru cap si a conservat culoarea alb pentru ceremonia nuntii. Aceasta tendinta a rochiei de a urmari moda zilei s-a pastrat pana in 1940 cand miresele au fost cuprinse de nostalgia epocii victoriene. In timpul celui de-al doilea razboi mondial femeile s-au adaptat cum au putut greutatilor si lipsurilor. Atunci a aparut moda rochiei de imprumut, dar si cea confectionata din perdele.

Rochia de mireasa, ca un simbol al basmului absolut, a supravietuit impecabil de-a lungul secolelor. Tinerele domnisoare au avut in fiecare perioada o mare sursa de inspiratie in ceea ce priveste modelul perfect de rochie: fie ca a fost purtata de Grace Kelly, de Lady Diana, de Kate Middleton, rochia de mireasa are nemaipomenitul dar de a se reinventa odata cu timpul. Este un costum pentru o scena din viata reala in care mireasa are rol principal.