Nunta voastra sau a parintilor vostri?

Pentru multe cupluri pe cale sa se casatoreasca, ziua nuntii reprezinta un stress major, peste care nu se prea poate trece. Cererea in casatorie este primul pas spre o avalansa de evenimente care va pot lua prin surprindere, va pot innebuni de-a dreptul sau pe care le puteti depasi zambind, daca stiti cum sa puneti problema.

 

Indiferent cine a facut primul pas, trebuie sa stiti ca atunci cand va casatoriti, nu „va luati“ doar cu alesul inimii ci cu intreaga sa familie. Asta inseamna nu doar parintii ci si nasul de botez, varul de dupa mama si verisoara din partea bunicului. Desi vi se poate parea ca doar in comediile despre nuntile grecesti se poate intampla asa ceva, daca nu gasiti exact nota de diplomatie necesara, puteti sfarsi mai rau decat in filmele de categoria a doua. Ghidul miresei a intrebat cativa “veterani” in ale pregatirilor de nunta ce se poate intampla.

 

Amalia P. este din Brasov si a imbracat rochia de mireasa in 2003, dupa o relatie de lunga durata. Cand au inceput pregatirile de nunta, Amalia a avut nevoie de tot arsenalul de dragalasenie de care dispunea, pentru a nu se certa iremediabil cu viitoarea soacra: “Mama lui Mihai este o femeie extraordinara! Isi iubeste foarte tare baiatul, au relatia aceea aproape incredibila, despre care doar citesti prin reviste: e in stare sa simta cand Mihai e bolnav sau trist sau are probleme. De fiecare data suna la momentul oportun. Şi reuseste sa-l remonteze imediat. In relatia cu mine nu se intampla insa acelasi lucru. Pregatirile pentru nunta au fost un cosmar! A insistat sa plateasca ea rochia de mireasa si sa mergem impreuna sa o alegem. Dupa ce am colindat aproape toate magazinele, eram la capatul puterilor. Gusturile ei nu se potriveau cu gusturile mele, ea voia un anumit gen de rochie, eu nu ma prea vedeam in crinolina, cautam ceva mai sexy, mai mulat. Am o silueta foarte frumoasa si nu voiam sa o ascund sub o mie de fuste! In cele din urma, ca sa nu stric relatia, i-am propus sa luam o pauza, sa bem o cafea si sa ne hotaram exact ce cautam. Abia la cafea, mi-a spus ca ea nu a fost mireasa si toata viata a visat sa aiba o rochie cu crinolina. Am tras aer in piept. Desi imi venea sa tip de nervi si de frustrare, am gasit un ton potrivit, pe care sa-i spun: Mama Luci, nunta e in iulie! O sa fie foarte cald, am sa ma sufoc in crinolina. Dar iti propun un compromis! Cautam pentru tine o rochie frumoasa, cu corset si jupa larga, nu chiar crinolina, dar stii tu… o fusta lunga de tafta, cu mult tul. O sa fie un fel de crinolina mai mica. Eu imi doresc o rochie de dantela, mulata, nu chiar pana in pamant, sa-mi puna talia si picioarele in evidenta. Nu vreau sa mor de cald la propria mea nunta! Ce zici de ideea mea? Asa, tu iti implinesti visul tau si eu pe-al meu! A izbucnit in ras, si-a dat seama probabil ca incerca sa-si traiasca visul pe pielea mea. Am avut noroc ca e o femeie intelegatoare. In primul magazin in care am intrat dupa ce ne-am terminat cafeaua, am gasit ambele rochii. Dupa ce am trecut de stress-ul asta am descoperit ca mama Luci avea propriile ei idei despre decoratiunile de nunta, despre buchetele pe care trebuia sa le cumpere Mihai pentru mine si pentru nase, despre cum sa arate invitatiile. Dar simtul umorului m-a salvat de fiecare data. Fara sa o contrazic am reusit sa o aduc la ce voiam noi…”

 

Alegerea nasilor este un alt pas important si un subiect de discutii majore nu doar intre miri ci si intre cuscri... Imaginati-vi-i punand in balanta calitatile uneia sau alteia perechi de nasi. In Ardeal e obiceiul ca la nunta sa fie doua perechi de nasi: una din partea mirelui si una din partea miresei. In felul asta nimeni nu se supara. Dar cine alege nasii? Si pe ce criterii? Cine e potrivit sa joace un rol atat de important? E bine sa ascultati argumentele pentru fiecare “candidatura” la nasit si abia apoi sa luati o hotarare, ne-a spus Diana T. din Oradea: “Ai nostri ne-au recomandat sa ne pastram nasii de botez. Au spus ca sunt si parintii nostri spirituali si ca au influenta si cunostinte, ne pot ajuta nu doar cu sfaturi ci poate si material sau ne pot deschide anumite usi. Dar noi aveam alte planuri: aveam in cercul nostru de prieteni comuni o pereche a caror casnicie mergea bine, eram foarte apropiati si i-am fi putut deranja la orice ora. Bine si doar in calitate de prieteni contam pe ei, insa fiindu-ne atat de dragi i-am vrut langa noi in acea zi mare. Pana la urma am facut un compromis: am pastrat nasii de botez ai lui Sergiu si i-am rugat si pe Delia si Alex sa fie nasi… Nu regret alegerea facuta, pentru ca nasii lui Sergiu si-au luat foarte in serios rolul de parinti spirituali si ne sunt chiar ca inca o mama si un tata.”

 

Urmatoarea pe lista, intre deciziile importante, care depind in buna masura si de parinti (daca ei sunt cei ce platesc nunta), este alegerea meniului pentru petrecerea de dupa cununia religioasa. Traditia romaneasca cere o masa imbelsugata: gustare calda, gustare rece, apoi peste, apoi friptura, sarmale, tortul miresei dar si niste fructe si inghetata. Insa fiti realisti! Nuntile de astazi nu mai tin chiar trei zile, e vorba de doar cateva ore in care invitatii trebuie sa mai faca si altceva in afara de a sta la masa sa manance. La nunta fiicei ei, Nina C. din Giurgiu a fost cea care i-a convins pe parintii mirelui ca meniul nu este batut in cuie… “Am hotarat sa le facem nunta copiilor suportand noi, parintii toate cheltuielile. Asa mi s-a parut normal. Ştiam de la nunta fiului meu cel mare ca jumatate din mancare a ajuns la gunoi. A durat cam trei ore sa ii fac si pe parintii lui Bogdan sa inteleaga ca banii pe care erau dispusi sa ii dea pe atatea feluri puteau fi folositi pentru altceva: pentru o limuzina sau pentru focul de artificii de la miezul noptii. Pana la urma am gasit o metoda de a multumi pe toata lumea: in invitatiile de nunta am inclus si un plic pentru raspuns si cei ce acceptau invitatia erau rugati sa aleaga si ce doreau sa serveasca la masa: peste sau friptura, fructe sau inghetata. Pentru ca am facut o nunta cu doar saizeci de invitati, toti apropiati ai familiilor noastre, nu s-a simtit nimeni lezat, dimpotriva am primit raspuns de la cei mai multi dintre ei. In felul acesta, cand au primit listele pentru aranjarea la mese, cei de la restaurant au stiut exact si ce sa serveasca. Focurile de artificii au fost apreciate de toata lumea, in special de copiii nostri, si asta a fost una din bucuriile mele cele mai mari”.

 

Lista de invitati este un alt mar al discordiei! Pe cine chemam la nunta? Organizam o nunta mare la care chemam si “obligatiile” sau vrem sa ne bucuram de o zi speciala doar printre cei foarte dragi?

Parintii vor insista sa ii invite la nunta si pe prietenii lor si pe rudele de la tara si pe sefii de la serviciu. Ideea de a zambi pret de douasprezece ore sau chiar mai mult, unor persoane necunoscute s-ar putea sa nu va surada. Nu uitati insa ca si parintii trebuie sa se bucure de petrecere. Stelian L. din Bucuresti a reusit sa impace pe toata lumea: “Am considerat ca lista de invitati trebuie sa o facem impreuna eu si Iulia si nu parintii! Iulia este insa mai ponderata cand ia hotarari ce pot afecta relatiile interfamiliale asa ca am ajuns la un compromis: am facut o nunta cu o suta de invitati si fiecare pereche de parinti a avut propria lista de cinci persoane invitate cu sotul sau sotia. Cat despre rudele de la tara, inevitabile la orice astfel de petrecere, ne-am rezumat la bunicii mei si ai Iuliei, care au avut un rol important in viata noastra si fara de care nunta nu s-ar fi putut tine. A fost bine pana la urma!” 

 

De cativa ani si in Romania se practica un obicei importat din vest: listele de cadouri ca alternativa la plicurile cu bani. Pentru parinti, o nunta fara dar e de neconceput. Mirela si Florin au fost printre pionierii acestei noi cutume: “Imi amintesc ca era in 1995… Noi n-am vrut o nunta cu dar. Obiceiul cu plicul pe care fiecare invitat este aproape obligat sa ti-l lase mi s-a parut urat si demodat. Din fericire, atat eu cat si actuala mea sotie aveam o situatie financiara stabila in momentul in care ne-am casatorit. Am avut destule discutii cu parintii, le-a fost greu sa accepte ideea ca nu dorim “dar” in bani. Mie mi se pare ca e o taxa pe prietenie, iti fortezi practic prietenii sa-ti dea sume importante de bani, intr-o perioada in care nimeni nu sta pe roze. Asa ca ne-am asezat la masa din bucatarie si impreuna cu Mirela am facut o lista de cadouri pe care am pus doar obiecte de genul: ghivece miniaturale, de ceramica, pictate manual sau betisoare de sticla pentru cocktail-uri sau lumanare parfumata, rama de fotografie argintata si asa mai departe. Toate aveau preturi modice. Am printat foaia cu un antet cu numele noastre si am lasat-o la un magazin cu mentiunea clara ca imediat dupa ce unul dintre obiecte era cumparat, sa fie taiat de pe lista. Asa am evitat sa primim cinci prajitoare de paine si trei servicii de cristal pentru whisky. Desigur parintii au fost ultragiati, au zis ca nu se face asa ceva si ca jignim lumea, ca le impunem ce cadouri sa ne aduca dar cand au vazut lista au priceput ca de fapt noi ne-am “jucat” de-a cadourile, tocmai ca sa salvam o aparenta si sa transformam un moment penibil in ceva cu adevarat placut. Toate cadourile au fost puse pe o masa speciala, la restaurant. Noua ne-a placut”…

 

Ati crescut impreuna si v-ati jurat ca oricare dintre voi s-ar marita prima, cealalta ii va fi domnisoara de onoare. Ati citit aceleasi carti, ati vazut aceleasi filme, v-au placut cam aceiasi baieti, sunteti ca doua surori! Da, dar El are o verisoara pe care musai trebuie sa o puneti domnisoara de onoare. Sau o sora nemaritata care profita de ocazie sa lanseze o aluzie catre iubitul propriu, responsabilizandu-l la un eveniment de familie… Şi cum sa tii piept unui consiliu de familie in care sa refuzi ca tocmai sora/verisoara sa joace si ea un rol la nunta odorului… Ca sa evitati consiliul, vorbiti direct cu persoana in cauza! Cei de varsta apropiata cu perechea de miri, inteleg mai repede argumente de genul: “Te rog sa nu te superi, dar i-am promis Biancai de cand aveam 9 ani…” Pe de alta parte, cu siguranta, Bianca nu va vrea sa va puna intr-o situatie neplacuta in relatia cu soacra si poate viitoarea cumnata chiar e fata de treaba…

 

Desi ziua nuntii pare departe, aveti nevoie de timp pentru a face toate pregatirile. Mai mult decat atat, chiar daca nu apelati la o firma specializata in organizarea de astfel de evenimente, e util sa apelati la cei din jur: socrii, nasii, cumnatii si cumnatele se pot implica in preparative si fara sa isi impuna punctul de vedere. Totul depinde de tact si de rabdare! Si chiar daca uneori vi se va parea ca sunteti in tabere diferite, nu uitati: prin casatorie dobanditi nu doar un sot sau o sotie ci o intreaga noua familie… la bine si la rau.