Pantofii Cenusaresei - interviu cu Mihai Albu

Fiecare mireasa are clipa ei parca desprinsa din povestea aceea pe care mama ne-o spunea cand eram mici: Un print frumos va ingenunchea in fata ei si ii va pune in picior un pantof alb… Pantoful de mireasa!

 

Pantoful de mireasa… Il veti vedea intr-o vitrina. Sau poate va veti lua inima in dinti si cu o pagina rupta dintr-o revista, veti cauta persoana cea mai priceputa, capabila sa transforme imaginea care v-a placut in pantoful pe care il veti purta in ziua cea mai lunga. Ce alegeti? Un toc de 12? Un pantof inchis, din care poate El va dori sa bea sampanie? O sanda eleganta, care va pune in valoare finetea piciorului? Poate va spuneti ca oricum nu se vede, asa cum e, ascuns sub dantele. Dar tineti minte, se va vedea cand pasiti, cand urcati trepte, cand dansati si nu in ultimul rand, la miezul noptii, cand va fi adus ca dovada ca ati fost furata. Şi-atunci, cum ar trebui sa fie pantoful perfect pentru ziua nuntii? Mihai Albu, designer-ul roman la care toate vedetele isi comanda pantofii, a acceptat sa ne dea cateva sfaturi.

 

Pe sufletul miresei! Desigur, daca este o rochie cu umerii goi, decoltata, in nici un caz nu se pot purta pantofi, ci sandale. Daca poarta un bolero sau o maneca mai inchisa, se cer pantofi neaparat.

 

Mireasa are de ales intre a fi mai inalta, mai zvelta si a se simti mai comod. Eu recomand un mic compromis: o inaltime putin mai mare nu presupune neaparat tocuri de 12 cm. Un toc de 8-9 este in regula, insa unul de 3-4 cm o va face sa piarda din finetea aspectului. De obicei, la rochiile de mireasa se marcheaza foarte mult talia, soldurile, si de aceea proportia partii de la brau in jos trebuie schimbata cumva din pricina amplorii foarte mari. Un toc mediu de 8, 9 cm echilibreaza proportia foarte bine. Desigur, cine se simte in stare sa stea 10 oe pe un toc de 12, de ce sa nu-l poarte?! Merita sa ti se umfle picioarele putin a doua zi pentru ca nunta e o ocazie foarte speciala! Şi poate e o singura data in viata.

Chiar astazi a fost la mine o mireasa insarcinata. A pus ochii pe cea mai inalta pereche de pantofi de la mine si am sfatuit-o sa isi faca sandale. Si pentru ca nu va merge singura in ele, am insistat sa-si faca totusi un toc mai mic. Exista riscul sa oboseasca la un moment dat sau sa nu-si mai controleze foarte bine mersul, si daca sa zicem ca si-ar pierde echilibrul, o cazatura ar putea afecta sarcina. De aceea se si recomanda evitarea tocurilor in cele noua luni. Cand la mijloc e un bebelus, trebuie sa fim prudenti.

 

Exista un stil retro, cu rochie cu maneci si bocceluta prinsa pe antebrat. Mie mi se pare dizgratios ca mireasa care tine in mana un buchet de flori sa mai aiba si o punga de satin atarnata la cot. Pana la urma, ea trebuie sa mearga la altar, unde are de indeplinit un ritual. Ce sa mai faca si cu bocceluta? Este complet inutila! Exista domnisoare de onoare, parinti, socri care pot tine un ruj sau un mobil. Bocceluta aceea, saculetul, se potriveste numai unui anumit stil de rochie, la o nunta cu tema. Atunci face parte din decor si o cere tema. Dar nu prea se mai poarta.

Au fost clienti in decursul timpului care au ales modelele pe care le-am propus din materiale foarte special cum ar fi voalul brodat cu margele sau paiete. Ei, un metru din materialul acesta lucrat manual costa 10 milioane, dar sunt si materiale de 7-800 de euro metrul liniar. Şi acum vorbim numai despre materialul brut! Pe scurt, o pereche de pantofi pretiosi poate sa ajunga si la 20 de milioane.

 

Sa zicem ca ar trebui ca rochia sa fie gata macar cu doua saptamani inainte, iar pantofii macar cu o saptamana. In felul acesta, se mai pot face modificari, daca e cazul. O alta regula esentiala este ca pantofii sa fie purtati un pic prin casa si pentru ca, daca deranjeaza cumva, sa se poata face micile retusuri. In plus, astfel mireasa se obisnuieste cu prinderea respectiva, daca este o pereche de incaltaminte altfel decat cele purtate de obicei

 

Cele mai pretioase sandale sunt cele facute pentru sotia mea la nunta. Chiar si design-ul lor, legaturile, elaborarea, totul a fost special! Le-am facut dintr-un voal fronsat, cu cristale Swarovski, de forma unor cruciulite, cate cinci la fiecare picior. Calcaiul a fost imbracat tot in pietre, tocul a avut montura de cristale, iar pe glezna s-au prins cu o panglica din satin bordat cu fir auriu.

 

Pentru nunta noastra, am avut de facut peste 100 de perechi de pantofi si sandale pentru invitati. Evident, nu am conditionat eu lucrul asta, au dorit insa sa recunoasca evenimentul ca pe unul special…Pentru fiecare am facut un model separat, in functie de tinuta pe care au vrut sa o abordeze in momentul respectiv. Bineinteles ca toti m-au anuntat cam cu doua saptamani inainte. Nu am putut sa refuz pe nimeni si am ajuns asa de rau ca in noaptea de dinaintea nuntii sotia mea nu avea pantofi. A trebuit sa-i fac in acea noapte o pereche de pantofi si una de sandale, pe care le-a purtat la biserica, pana la petrecere. Cand am ajuns la palatul Snagov, s-a schimbat in pantofi. Pe acelasi toc inalt, de 11 cm, stiletto, pe care il cerea rochia semnata Razvan Ciobanu. Nu a fost o rochie lunga pana la pamant sau cu trena pentru ca idea era sa se vada foarte bine si pantofii. Mi-am propus sa fie si spectaculosi si comozi si stiam ca daca ar fi fost ceva ceva in neregula, mi-ar fi reprosat incontinuu. Spre norocul meu, au iesit foarte bine!

 

As vrea eu sa fac dar sunt total nepurtabili – din sticla. Stiu insa ca ar arata extraordinar. Si apoi mie nu imi plac pantofii, ci sandalele. Eu pe Cenusareasa o vad cu sandale de sticla...