Buna.
In ceea ce priveste stresul legat de pregatirile de nunta, pot spune ca la noi a existat, nu a fost mare deoarece ne iubim mult si am facut compromisuri, dar a existat.
Ne cunosteam de mult timp, stiiam ce doreste fiecare dar au existat momente cand fiecare isi dorea altceva. Un exeplu este alegerea verighetelor.. el isi dorea aur alb, eu aur galben, altul legat de muzica el dj, eu formatie, altul legat de traditiile ce trebuiau respectate, fiind o nunta in care el era de religie catolica si eu ortodoxa si nunta era la ortodocsi.. Si pot spune ca am un sot minunat si care ma iubeste, si pe care il iubesc, deoarece din momentul in care ma cerut de sotie mi-a spus ca stie cat de mult imi doresc sa ma casatoresc intr-o biserica ortodoxa incat nu isi doreste decat sa ma vada fericita si ca astfel vom avea o nunta la ortodocsi, desi ai lui nu au fost fericiti cand au aflat asta
In rest am facut compromisuri, am combinat mereu dorintele amandurora pentru ca aceasta zi speciala sa fie asa cum si-a dorit fiecare. Am avut verighete cu aur alb si galben, am avut si formatie si dj, am avut si flori , si marturii...
In ceea ce priveste implicarea celorlalte persoane... nu am avut probleme.. parintii ne-au sustinut, ne-au dat sfaturi despre cum am putea sa imbinam toate traditiile si ne-au lasat pe noi sa luam deciziile. Singurul lucru contestat de toti mai putin de mire, la care nu am renuntat desi multi au insistat, a fost buchetul de mireasa, care a fost din trandafiri rosii.
Consider ca mirii trebuie sa decida impreuna iar uneori un compromis inseamna o searta in minus si mai putin stres.
In momentul in care miri sunt multumiti si sunt fericiti si ceilalti sunt fericiti.