Citat:
Ti-e frica de esecul casniciei, nu?
Si eu simt la fel. Parintii mei nu au avut o casnicie tocmai reusita si eu nici nu mi-i amintesc impreuna... Au divortat cand noi eram ffff micuti. Si de-asta ma tot gandesc ca nu stiu cum o sa fac o casnicie sa functioneze daca eu nici nu stiu ce e aia o casnicie functionala:D Nici pe la parintii prietenilor mei nu am vazut casnicii prea reusite...
Eu acum ma mai supar, fac bot, dar nu avem cine stie ce probleme, nu avem copii, cred ca incercarile cele mai grele urmeaza de acum incolo si mi-e tare teama ca la prima problema majora o sa dau bir cu fugitii.... Nu stiu ce sa zic...Eu sper sa fac fata totusi si sa nu ma las prea usor...Sau sa nu existe situatii de-astea....Desi ma indoiesc...
Da pana la urma, acum ne pregatim de nunta si eu sut foarte fericita si cred ca e un mare avantaj ca am stat impreuna atata timp si ne cunoastem asa de bine...
Asa ca fii si tu vesela si nu te gandi la esec. Trebuie sa gandesti pozitiv si asa tot ce e bun o sa ti se intample si o sa tii departe toate necazurile...
:lips:
ma bucur ca nu sunt chiar singura. chestia e ca, daca am rabdare sa ma gandesc putin, stiu ca e o prostie, ca nu poti sti ce va fi si ca nu poti decat sa faci tot posibilul sa mearga. faza e ca ai mei sunt casatoriti de 31 de ani, nu pot spune ca a fost numai lapte si miere, dar, oricat de suparati ar fi unul pe celalalt, daca-i intrebi, nu ti-ar spune ca au facut o greseala casatorindu-se unul cu altul. amandoi sunt constienti ca au facut cea mai buna alegere. si-mi sunt tare dragi, mai ales atunci cand se apropie ziua cand mai implinesc un an de la casatorie
atunci ii vezi ca doi copii indragostiti si cumva timizi...
cred ca ma sperie responsabilitatea unei familii... si mai cred ca toate astea sunt niste prostii inainte de nunta... si repet, sunt sigura de alegerea facuta...
), cand m-a apucat frica. eu sunt destul de stapana pe mine, cu picioarele pe pamant, ma obisnuiesc repede cu o situatie, sunt genul optimist si vesel mai tot timpul. putine lucruri ma darama (poate si fiindca am trecut prin destule experiente nasoale, care m-au facut sa cred ca ce nu te omoara te face mai puternic... 
). ar acum m-a apucat o frica de esec ceva de groaza. parca simt ca ma sufoc, ca vreau sa fug, simt ca libertatea mea devine din ce in ce mai... transparenta... pana dispare cu totul... zau ca am innebunit, nu ma recunosc eu, daramite altii...