sentimente care te incearca pina cd spui da

sun_amun · **Membru din:** 02 Mai 2006, 15:22 **Mesaje:** 112

woowww cam multe asemanari , si rokia mea este acelasi model cu a ta , doar ca a mea a suferit cateva transformari ,tanti croitoareasa impreuna cu mine ...am desfiintat-o

, dupa 9n septembrie o sa pun pozele d l nunta sa vezi ce o.z.n am facut .....

(

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

Eu sunt sigura...

Si nu am indoieli deloc. Cel putin de cand am decis sa facem nunta si sa mergem pana la capat nu mi-am pus nici un moment problema ca ar trebui sa ne mai gandim sau sa mai asteptam... Noi pe 20 aprilie implinim 3 ani de cand suntem impreuna si am locuit impreuna cam de la inceput si am avut timp sa-mi dau seama daca e sau nu e.

Nu stiu daca e normal sa nu am indoieli deloc:D Da eu asa simt....

si eu sunt de aceeasi parere cu tine. Noi suntem impreuna de 4 ani, el sta cu parintii, dar oricum, am stat foarte mult pe la el, unde mai pui ca vreo 2 saptamani pe an parintii lui pleaca in concediu si ne lasa singurei acasa:ok:. Si deja stiu ca el mi-e sortit, cu el vreau sa stau, sa fiu, etc...

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

La noi (adica doar la mine) "indoielile" astea sunt mai mult un fel de teama de casnicie; ce vrei, se mai intampla. Oricum sunt foarte sigura ca el e "the one"
Noua ne plac foarte mult si ne dorim copii; vrem sa ne apucam "de treaba" la cateva luni dupa nunta. Mai ales ca medicum spune ca pana in 35 de ani e bine sa ii faci...

Pe cand aveam 2 ani impreuna, s-au inceput discutiile de nunta. Dar asa, pe departare. Soacra ca ar vrea nunta nu stiu cand, copil la un an dupa, mama ca daca am stabilit ceva, etc.. Chestii de-astea. Atunci m-am lovit nas in nas cu realitatea. N-o sa fim prieteni toata viata. La un moment dat tot trebuie sa trecem si pe la popa.
In momentul urmator, m-a apucat o frica de-mi venea sa ma despart de el. Cum, eu maritata? Eu, sa fiu femeie in casa? Eu, sa nu mai ies nicaieri?
Surpriza mare a fost ca si el se gandea un pic la astea, iar la faza cu "sa nu mai ies din casa" m-a linistit el. Noua oricum ne place sa iesim din cand in cand. Suntem tineri, de ce dupa casatorie am schimba ceva? Ca in fond si in definitiv, casatoria inseamna un act, o vizita la preot. Sentimentele sunt aceleasi, ma rog, schimbatoare de la an la an. De ce ar evolua sentimentele altfel doar pentu ca suntem casatoriti? Ca oricum ne iubim si oricum nu ne mai despartim. (Eu am zis ca daca vreodata, doamne fereste, ma despart de el, emigrez. Sunt prea multe amintiri legate de el in tara si n-as suporta).
Cam pe la un an dupa, cand am intors subiectul pe toate partile, pe toate fete, in toate unghiurile, mi-a disparut frica. Ba din contra, acum am ajuns sa imi para foarte bine, sa astept cu nerabdare perioada cand o sa-l numesc "sotul meu". Iar el pe mine "sotia lui". Pana la urma, e extraordinar de romantic numai gandul :~*

"sotul meu" "sotia mea" ... :~*

:~*:~*:lips:

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

Deci nu sunt singura!!!!!!!
Si eu, de cand am primit inelul, trec prin tot felul de stari;desi suntem impreuna de 11 ani si nici nu ma gandesc ca ne vom desparti,trec prin diferite stari....ciudate
Multi(persoane care au trecut prin asta)spun ca este din cauza stresului desi n-as avea motive sa fiu stresata.
Oricum,am un comportament ciudat,nici eu nu ma mai recunosc!
Sunt nervoasa,ma supar si ma enerveaza orice!
Pregatirile decurg bine,totul e ok si totusi,.....sunt stresata!!!!!!!!!

LA tine banuiesc ca tocmai perioada lunga dinaintea nuntii este de vina. Te-ai invatat asa cu el, fara sa fiti casatoriti, iar acum cand intervine schimbarea, te-ai speriat. Dar daca sunteti de atatia ani impreuna, gandeste-te ca deja nu mai ajungeti voi la despartire. De acum inainte numai de bine. :rocker:

:ok:

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

nici noi nu am avut indoieli... ne-am casatorit dupa doar 6 luni, fara semne de intrebare sau ezitari si asta nu pt ca eram inconstienti ci pt ca ne-am potrivit si ne potrivim perfect... evident, discutii in contradictoriu mai apar sporadic dar ideea e aceeasi: suntem suflete pereche :kiss:

Stai fara griji ca discutii in contradictoriu apar si la cei din relatii lungi care nu sunt casatoriti.

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

uite ca am ajuns si eu pe forumul asta... de cand s-a intamplat "marea cerere" (septembrie), m-au incercat mai multe sentimente si toate frumoase. pana mai ieri (de fapt de vreo 2 saptamani... :mellow:

), cand m-a apucat frica. eu sunt destul de stapana pe mine, cu picioarele pe pamant, ma obisnuiesc repede cu o situatie, sunt genul optimist si vesel mai tot timpul. putine lucruri ma darama (poate si fiindca am trecut prin destule experiente nasoale, care m-au facut sa cred ca ce nu te omoara te face mai puternic... :blink:

). ar acum m-a apucat o frica de esec ceva de groaza. parca simt ca ma sufoc, ca vreau sa fug, simt ca libertatea mea devine din ce in ce mai... transparenta... pana dispare cu totul... zau ca am innebunit, nu ma recunosc eu, daramite altii...
chestia e ca nu am nimic cu el, ci cu ideea... alta chestie tampita e ca nu vreau sa fug de el, ci CU el...
hai ca v-am innebunit de cap... nu vroiam sa va plictisesc, ci pur si simplu n-am mai spus la nimeni faza asta si simteam nevoia sa ma descarc putin... :ermm:

Si nu te simti mai bine acum? :ok:

:-*

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

Parintii mei nu au avut o casnicie tocmai reusita si eu nici nu mi-i amintesc impreuna... Au divortat cand noi eram ffff micuti. Si de-asta ma tot gandesc ca nu stiu cum o sa fac o casnicie sa functioneze daca eu nici nu stiu ce e aia o casnicie functionala:D Nici pe la parintii prietenilor mei nu am vazut casnicii prea reusite...

Ei din pacate sunt din generatia pe care lumea, babele crizate in general (ma oftica foarte mult babele crizate, in special alea cu preconceptii) ii arata cu degetul daca indrazneau sa fie impreuna mai mult de 6 luni fara sa se ia. Nu conta daca mai tarziu se certau sau se bateau, ei nu trebuiau sa fie impreuna necasatoriti ca "e pacat maica, te vede Dumnezeu, rade lumea de tine"

:mellow::mellow::zoombie:(X)(X)(X)(X)

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

ma bucur ca nu sunt chiar singura. chestia e ca, daca am rabdare sa ma gandesc putin, stiu ca e o prostie, ca nu poti sti ce va fi si ca nu poti decat sa faci tot posibilul sa mearga. faza e ca ai mei sunt casatoriti de 31 de ani, nu pot spune ca a fost numai lapte si miere, dar, oricat de suparati ar fi unul pe celalalt, daca-i intrebi, nu ti-ar spune ca au facut o greseala casatorindu-se unul cu altul. amandoi sunt constienti ca au facut cea mai buna alegere. si-mi sunt tare dragi, mai ales atunci cand se apropie ziua cand mai implinesc un an de la casatorie :love:

atunci ii vezi ca doi copii indragostiti si cumva timizi... :love:

cred ca ma sperie responsabilitatea unei familii... si mai cred ca toate astea sunt niste prostii inainte de nunta... si repet, sunt sigura de alegerea facuta... :ok:

Cazul tau e diferit. Tu ai avut un exeplu de casnicie foarte reusita chiar pe parintii tai, iar acum ti-e frica tu sa nu esuezi, sa nu ai si tu aceeasi reusita ca si ei. Ca nu o sa te ridici la standardele ridicate create de ei.
Dar stai fara grija, discuta cu viitorul tau sot despre absolut orice, macinati impreuna orice subiect si totul va fi bine. Succes. :ok:

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

pe mine acum m-a apucat un calm... de parca nu ma marit peste 3 saptamani :wacko:

parca nu e nunta, ci o petrecere oarecare

zau ca am luat-o razna... si in loc sa ma ocup de ultimele detalii pentru "ziua cea mai lunga", eu umblu sa-mi cumpar costum de baie si adidasi pt luna de miere

v-am zis eu ca am luat-o razna de tot...

Pai nu trebuia sa te ocupi oricum si de aspectul asta? :ok:

Distractie placuta la nunta, si mai ales in luna de miere.

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

Cred ca sentimentele astea ne leaga pe toate,dar v-ati intrebat vreodata ce simt ei?Al meu spune ca "sper sa nu ma apuce transpiratia la primarie",asa a patit la nunta fratelui sau geaman:cand a pus primarul intrebarea pentru"da",i-au transpirat mainile si la fata era palid,oare cand va fii mire...?(!)
pe mine ma ia cu palpitatii cand ma gandesc ca fiecare gest al meu din aceea zi imi va fii urmarit, si mai mult filmat:osi totusi contrar celor care se asteapta sa ma vada strsata(ai nunta in 3 saptamanii...aud mereu)sunt foarte detasata,inca nu realizez ce inseamna sa fiu mireasa:rolleyes:sper sa nu imi dau seama dupa nunta:unsure:

Iti dau un sfat in privinta asta. Din proprie experienta am observat ca mai bine zambesti la camera, te lasi filmata, asa de nefotogenica cum te crezi, pentru ca pe caseta o sa te vezi superba. Daca in schimb te eschivezi, te codesti, fugi, te ascunzi, ca "esti urata", o sa-ti para rau pe urma ca "uite ma, de ce m-am ferit eu ?" Si o sa vrei sa dai timpul inapoi, iar asta nu se poate.
Simte-te bine in pielea ta, ca atunci cand esti mireasa oricum TU ESTI CEA MAI FRUMOASA DINTRE TOATE si oricum toti vor fi cu ochii pe tine ca pe televizor.
Fii naturala, distreaza-te, si iti garantez ca nunta o sa-ti iasa superba iar casta o sa fie de vis si mai mult, o amintire extraordinar de placuta cu o nunta, A TA, nemaipomenita.

P.S.: Sfatul acesta este valabil pentru toate. Nu va sfiiti atunci cand cameramanul va fixeaza, ba din contra, jucati un pic teatru si va asigur ca nu osa regretati deloc.

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

Mai fete frumoase, e normal sa fiti nelinistite, sa dormiti prost, sa va puneti tot felul de intrebari... in fond e un pas pe care il faceti pentru toata viata, nu? Ca nu cred ca e femeie care sa spuna ca se marita pentru un an-doi si dupa aia altul la rand!

Eu ajunsesem sa ma cert cu al meu din toate nimicurile inainte de nunta, mi se parea ca nu-l iubesc (eram de 3 ani impreuna si hotarasem sa ne casatorim din prima luna), ca nu ma atrage, uneori ca nu-l suport... si cate si mai cate tampenii. Care s-au potolit ca prin minune dupa nunta. Si tin sa va spun ca si acum, la aproape 2 ani de la nunta, noi avem o relatie minunata si ne iubim din ce in ce mai intens. Asa ca nu va agitati, or sa treaca toate astea, aveti putintica rabdare!

Frumos viitor pentru noi, cele din pregatiri.

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

ai sa razi dar nu este cam asa.prietena mea avea 36 de ani si a murit la cateva ore dupa ce a nascut , tragik):( . ideea este ca a avut o sarcina absolut normala totul a decurs bine si imediat dupa nastere a facut scadere brusca de tensiune , i-au poknit vasele de sange...in fine ...in maxim o jumatate de ora au venit cei mai renumiti medici din bukuresti si ploiesti ...8 mai precis ...si sincer nu s-a mai putut face nik... asa ca te rog sa te abtii in a mai face comentarii ce nu-si au rostul ....sa stii si tu ca riscul unei sarcini dupa varsta de 30 de ani este mult mai mare si complikatiile pot aparea mult mai usor , plus diverse sindromuri cum ar fi sindromul DOWN , autismul si diversele deficiente de auz nu tin in tocmai de genele parintilor , ci si varsta mamei este un factor important .imi cer scuze ca am dat asa buzna si poate ca v-am intristat , imi cer scuze dar asta este adevarul. va sarut si sa fiti sanatoaseO:)

Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe prietena ta. O:)

Sincera sa fiu, si eu stiam aceleasi chestii despre sarcina peste 30 de ani, dar nu stiam nimic concret, si am zis sa nu sperii pe nimeni.

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

Buna, sunt noua nu demult am gasit acest site nunta mea va fi cindva anul viitor inca nu am stabilit o data exacta.
Cu prietenul meu ne-am logodit de o luna, Noi locuim in orase diferite, la 2 ore distanta, si in toamna ma mut la el. caci mie mi-e teoretic cel mai usor sa-mi schimb locul de munca. Nu cunosc pe nimeni in orasul lui doar pe El, dar sper ca e destul. Stiu ca vreau sa fiu cu El si asta i-mi da putere ca in citeva luni sa ma mut. Cind simt ce mi-e frica sa-mi schimb orasul ma gindesc la clipele frumoase petrecute impreuna, si la faptul ca Eu cu El vrem sa invatam sa iubim si sa ne comportam unul cu altul, sa nu lasam ca noaptea sa ne prinda certati

(am invatat asta de la bunica ). Asta i-mi da putere sa ma ridic si sa merg mai departe. Ma gindeam ca poate un fel de mici "compromisuri", o luminita in intuneric e bine sa avem ce sa ne ajute sa ne ridicam in picioare cind ne apuca frica sau tristea de ceva. Important e sa stim ce vrem restul se rezolva :flowers:

Ps. sper ca nu v-am plictisit ci mai mult am ajutat. Stiu ca mutatul intr-un oras strain nu e identic cu o nunta dar nunta o voi avea peste un an. dar de asta deocamdata nu mi-e frica. doar mutatul ma cam doboara si trebuie sa ma ridic din nou caci stiu ca vreau sa ma vad zilnic cu el si nu doar odata pe saptamina

Faci forte bine ca te muti la el inainte de nunta. O data pe saptamana nu e de ajuns pentru a-ti intemeia o familie. Practic nu cunosti nimic la el. Iar daca cineva spune ca e de ajuns, n-are decat. Dar cunosc FOARTE multe persoane care regreta.

mariana_mihalache_1 · **Membru din:** 22 Mar 2006, 17:15 **Mesaje:** 83

Citat:

Da, tragic, intr-adevar...Dar si mie mi-a scapat legatura...Poate cineva a spus ceva care s-o supere:rolleyes:

Era vorba de copiii nascuti de femei la peste 30 de ani. Ca sunt teoretic mai inteligenti. Iar ea a prezentat concret riscurile unei nasteri la peste 30 ani.

gina_d · **Membru din:** 21 Dec 2005, 16:21 **Mesaje:** 1034

Citat:

Si nu te simti mai bine acum? :ok:

:-*

acum m a simt mult mai bine, ca suntem casatoriti de 2 luni si 7 zile deja

sentimente care te incearca pina cd spui da

Cine este conectat