eu una nu-mi permit sa fiu visatoare1 daca ar fi reactionat clau al meu asa nici nu ma gandeam sa ma intorc la el! dar poate se trage de la faptul ca tatal meu era un om f violent si acum fug de genul asta de oameni cat pot de repede! gandeste-te in primul rand la tine(fi putin egoista!) daca acum reactioneaza asa, la o greseala mai grava poate te va baga direct la reanimare

Fetelor, daca era un om violent o lovea pe ea, nu peretii. Probabil ca a avut o criza de nervi, cum avem multi dintre noi.

Nu uitati ca voi auziti varianta EI, ar fi util sa va ganditi cum suna varianta lui. Poate ceva de genul "e f egoista, eu ma gandesc tot timpul la ea, dar ea nu se gandeste niciodata la mine. Nu ma mai iubeste si nu simt ca sunt prezent in gandurile ei. Pentru ea i-a venit ideea sa cumpere acum si sa plateasca mai incolo, pentru mine sau pentru obligatia mea, nu s-a gandit insa, prtobabil tocmai pentru ca nu se mai gandeste la mine. Nu ma ajuta cand car, si cel mai important: nu intelege ca greseste si nu intelege ce vreau de la ea! Si intr-o seara am simtit ca turbez.... ca nu o mai regasesc, tot incercasem sa ii spun dar parca vorbeste alta limba! Aveam niste nervi de am inceput sa arunc cu lucrurile de pereti, numai sa ma linistesc. I-am zis sa plece, pentru ca la ce nervi aveam si o vedeam si pe ea ca are mi-era frica sa nu ajung sa fac ceva care sa regret (de ex. sa o injur, sau mai rau sa dau in ea). Nu stiu de ce nu ma intelege, siomt ca innebunesc ca nu o recunosc. Mi se pare din ce in ce mai mult ca nu mai tine deloc la mine. La inceput era atenta si grijulie, acuma ma trateaza ca pe un catelus care sta pe langa ea oricum.

Mai e ceva: cu el ai discutiile de acum, cu altul ai avea alte discutii. Ce vei face, vei fugi de fiecare cu care ai discutii!? E normal ca oamenii sa mai se si certe. Si pana una alta, fetelor...TOATE trantim usa, sau mai aruncam cu telecomanda pe jos cand nu ne baga in seama si butoneaza! Hai sa nu dramatizam. Numai eu stiu de cate ori la nervi imi vine sa sparg farfuriile din bucatarie. Voua niciodata?

Eu cred ca e util pentru toata lumea sa se puna din cand in cand in locul celuilalt, inainte de a-i sari la beregata pentru nu stiu ce comportament.
Da, poate ca intr-un caz foarte trist, el este intr-adevar un om violent... dar e la fel de posibil sa fi fost doar o criza de nervi. Cel mai bine o stie printesita. Si cred ca tot ea stie cel mai bine si ce isi doreste pentru viitor.
Nu ne mai asculta pe noi! O relatie matura nu are nevoie de confidenti si de persoane care sa isi dea cu parerea. Intr-o relatie matura, cei doi isi rezolva singuri problemele. Doar sunteti cei mai buni prieteni, nu ?

Toti am avut astfel de momente, dar nici eu n-am spart farfurii si nici el n-a lovit peretii...Pur si simplu ne-am indepartat unul de celalalt 5-10-15 min, ne-am calmat si apoi am discutat altfel...

Tocmai asta inseamna sa fii matur: sa-ti vina sa arunci lucrurile de pereti, dar sa te opresti, sa te retragi si sa te intorci cand te-ai calmat. Macar putin..

Fetele mele dragi, ganditi-va ca fiecare are personalitatea si caracterul lui.Nu puteti generaliza caci fiecare se manifesta intr-un mod anume.El a preferat sa dea in pereti, altul prefera sa intoarca spatele si sa plece, o domnisoara prefera sa sparga vase.Fiecare gandeste intr-un fel.Important este ca ei sa se impace daca intradevar se iubesc si chiar vor sa faca pasul asta.Al meu viitor sot ma cunoaste cand sunt suparata, ma lasa sa tip daca e de tipat, dupa care ma ia in brate si ma pupa, sau daca nu ne spunem ce avem pe suflet fara sa urlam tipam si alte alea si toate se rezolva.
Va pup!!

Eu totusi, vreau sa stiu cum s-a terminat... daca va vrea printesita sa impartaseasca si asta cu noi...:flowers:

bine zici. acum sunt atat de curioasa de ce a hotarat... de cum se termina povestea dupa cate sfaturi am insirat pe aici

:lol::lol::lol:

va multumesc din suflet la toata lumea! se observa ca pe acest forum toate va implicati sa ajutati:flowers:
ce-am facut? sora lui lucreaza la acelasi loc de munca unde lucrez eu,mai exact sunt chiar schimbul ei de tura; si m-a intrebat daca seara merg la ei,am zis ca nu stiu,sa vad; ea bucuroasa m-a pus sa cumpar si paine si ceva bun cand ajung si uite-asa am ajuns la el la usa. el mi-a deschis la interfon,cand am intrat pe usa s-a uitat la mine,am zambit unul la altul,am ras,apoi l-am lasat sa-si termine treaba,ca isi curata acvariul cu pesti,apoi punea mancarea in frigider,dupa care a mancat si ne-am uitat la un film; bineinteles ca am stat in pat,eu pe pieptul lui.......,insa nu am discutat nimik pt ca a fost ceva....parca nu am fi vrut sa discutam si sa ne aducem aminte ce s-a intamplat si sa ne revina acele sentimente in suflet; totusi sper sa urmeze o discutie pt a lamuri totul
acum ce parere aveti?(?)

O discutie trebuie sa aiba loc.Nu este bine sa nu vb despre ceea ce s-a intamplat, lucrurile raman neterminate si nelamurite.Daca el nu incepe discutia incepe-o tu dar cu tact, diplomatie.Tu il cunosti cel mai bine si stii cum trebuie sa il iei.Vezi ce l-a deranjat si ce parere are si apoi schimbati rolurile.Asta e parerea mea, cel putin eu asa as face.