citeam la alt subiect cum ca cineva a stiut de cand s-au cunoscut ca se vor casatori. foarte frumos!
noi nu ne putem lauda cu o iubire ca-n povesti... suntem niste oameni normali, ne-am cunoscut total intamplator, am ajuns sa fim impreuna de plictiseala si fiindca niciunul din noi nu avea ceva mai bun de facut... fiecare era convins ca sta cu celalalt pana apare ceva mai bun
dupa doi ani mi-a spus intr-o seara ca ma iubeste
parca m-a lovit in moalele capului, nu stiam ce l-a apucat, parca abia atunci mi-am dat seama ca petrecusem impreuna deja 2 ani, n-ar fi trebuit sa ma mire asa tare ca avea ceva sentimente fata de mine.
practic de atunci parca a inceput totul, desi ne mutasem impreuna la foaaaaaaarte scurt timp dupa ce ne-am cunoscut. deodata parca am devenit alti oameni si ne-am dat seama ca, in asteptarea cuiva mai bun, fiecare a devenit cel mai bun pentru celalalt