Citat:
Eu am stiut ca el e cel cu care ma voi casatori foarte curand dupa inceputul relatiei noastre.Am fost o independenta, o femeie de cariera, pana la 30 de ani... si acum, uite... Nu stiu de unde am stiut, cum mi-am dat seama, dar era o convingere interioara. Cam dupa 2 luni de la inceputul relatiei noastre am stiut ca ma va cere de nevasta. Adevarul este si ca ne potrivim extraordinar. Avem momente cand ne vin aceleasi ganduri in minte, cand rostim aceleasi vorbe, ne intelegem chiar si fara sa ne privim, parca simtim fiecare ce vrea celalalt si reactionam in consecinta...Momentul a sosit cam la 3 luni. De Revelion. De fapt pe 1 ianuarie. E o zi tare draga sufletului meu. Nu discutasem absolut nimic inainte. Si dupa masa de pranz, am iesit la o plimbare si apoi ne-am dus cu totii in camere sa ne odihnim pentru cheful de seara... (ca la revelion, in gasca).Abia ne asezasem in pat, relaxati, intinsi pe spate, cand brusc mi-a zis ceva de genul: fiindca e 1 ianuarie si incepem un an nou, vreau sa te intreb ceva acum asa, la inceput de an...Asa a fost. Inelul l-am ales impreuna pe 14 februarie (am vrut sa fie totusi o zi cu oarecare semnificatie).Nunta este in 2008, pe 4 octombrie. Acum trecem printr-o perioada putin mai grea pentru ca suntem departe unul de altul de vreo luna si ceva...si va mai dura pana in ianuarie. E ofiter si e in misiune... e foarte greu,dar trece el si timpul asta si apoi am promis ca ne vom razbuna pentru zilele cat am fost departe...
Greu gasesti o asemenea iubire:)Felicitarile mele si multa sanatate si iubire sa aveti si de-acum incolo:love: