am sa va povestesc cum a venit pe lume minunea mea, Raisa...atat cat se poate prin cuvinte, trairile mele , legate de cel mai frumos moment din viata mea....
deja se stie ca micuta mea intarzia sa apara...depasisem 40 de saptamani dar ea se simtea mult prea bine in burtica ...pe data de 9.07.07 facusem la ultimul ecograf, eu fiind medic........nici o problema....
daaaaaaaaarrrrr, s-a intamplat ceva neprevazut.....bebelinei mele i s-a pus pata rau ...si a inceput sa faca figuri.....pe la ora 23 au inceput contractiile....mi-am dat seama ca sunt contractii. pt ca se repetau cam din 10 in 10 minute.....mai aveam o pauza....dupa care iar ma luau.....ma rugam de bebelina mea sa mai aiba rabdare pana dimineata....ca atunci ne intalneam la spital cu Claudia, prietena mea cea mai buna, care m-a asistat la nastere.....nu ma gadeam decat la distanta dintre casa si spitalul unde lucrez si eu ..care e drept nu e fff mare dar cu durerile alea....nu ma vedeam bine.
de la 10 minute au trecut la 5 minute...erau destul de nasoale....imi era un pic frica pentru ca ca deja cand ai contractii la 5 minute....esti foarte aproape de nastere...si ma gandeam ca nu mai apuc dimineata, sau ca nasc acasa, sau ca nasc in masina., drumul e destul de lung , nu stiam daca voi face fata ...curbe, frane, gropi plus nervii sotului meu..tot felul de scenarii in capul meu.
nu-mi venea sa cred ce mi se intampla depasisem cu mult 40 de saptamani....totul era programat pt a doua zi....chiar nu mai rezistam un picut?
sotul meu vazand ca nu e doar o alarma falsa a sunat-o pe Claudia pe la ora 01 si ceva i-a spus care e situatia.am hotarat sa mai raman acasa pana dimineata. buuuuuun.....noaptea aceea a fost foarte grea, dureroasa, Vali statea cu pixul si agenda langa mine si-si nota minutele la care aveam dureri. cand simteam ca vine o contractie, ma lua in brate, tinea mana pe burtica si imi spunea sa ma linistesc, sa respir adanc sa nu ma speri....pana se termina.....apoi punea si el capul pe perna si atipea 5 minute dupa care....o luam de la capat..
el ii tot spunea ca ar fi mai bine sa mergem la spital, sa ma mai linistesc dar eu vroiam sa stam acasa.ma ascultat si bine a facut...asa am tinut-o pana dimineata.....
la ora 5 dimineata am zis ca nu mai pot sa stau pana la ora 7 si i-am spus lui vali sa mergem. am plecat la drum. nu stiu daca va puteti imagina cat de lung mi s-a parut drumul pana la spital. odata ajunsa acolo, tot spitalul era in jurul meu, colegii mei, mentionez ca sunt medic chirurg ginecolog.m-am mai linistit acolo. mi s-a facut epidurala...
apoi o asistenta mi-a scos cercecii....mi-a prins parul, alta imi lua tensiunea, ....simtem ca incep sa amortesc dar ff putin...picioarele imi erau amortite ......apoi m-au lasat ca epidurala sa-si faca efectul...contractiile erau din ce in ce mai nasoale....deja scoteam numai tampenii pe gura nici eu nu mai stiu ce ziceam dar ma durea rau...stiu ca la un moment dat le spunem sa-mi faca cezariana ....Claudia statea langa mine pe pat cu o mana pe burta si una pe piciorul meu....si glumea :"suntem doctori, vedem asta in fiecare zi, si cand vine momentul, tot nu suntem pregatite"....am si vomat de cateva ori.......am exersat impinsul pana cand a simtit capusorul bebelinei....mi-a zis..."da stii cat par are? vrei sa-i smulg un fir de par sa te convingi??"
iar mie nu-mi venea sa cred ca GATA...a sosit momentul....nu vroiam pe nimeni acolo, eram doar eu, claudia si sotul meu. ....eram inspaimantata.... dar ma si linisteau in acelasi timp figurile lor zambitoare.....eram in siguranta.....va fi bine....contractiile era destul de puternice...si mi-a spus ca trebuie sa imping cat pot eu de tare atunci...." hai Ramona...acum....tare..."
impingeam dar .....nu suficient de puternic, ma straduiam...simteam ca-mi ies ochii.....nu era suficient de tare....parca impingeam in gol. ....dupa ce trecea contractia mai luam o pauza...apoi iar.....striga Claudia la mine :" ramona...nu din gat....nu din gat ....nu mai impinge din gat"....." dar nu imping din gat ....."offff ce greu.....o alta contractie....iar impingeam aiurea....la urmatoarea contractie sotul meu isi pune mana pe burta mea si apasa .... cumplit.....nu doare f tare dar e o presiune de simt ca-mi plesneste capul....cand apasa pe burta mea eu ar fi trebuit sa tin muschii abdominali incordati si sa imping , desi stiam f bine ce trebuie sa fac imi era imposibil....si de data asta ratasem....o alta contractie .....aceiasi procedura....atunci mi-au plesnit 2 vene pe frunte ...le-am simtit....oribil.......Claudia striga la mine sa nu ma opresc ca bebe e aproape de iesire .....ii auzeam parca pe toti in ecou......
la un moment dat o vad pe Clau cu bebelina mea in brate.... Gata??? nu-mi venea sa cred ca am reusit......se terminase....pe bebelina mi-au pus-o pe o masa chiar langa mine ....ma uitam la ea si nu puteam sa cred....era perfecta....era curata , alba, .....si a inceput.....bebita mea.... urla din toti plamanii ....in momentul ala imi venea sa sar de pe masa sa o iau in brate , sa o pup ....ii tot spuneam:" iubita mea, scumpa mea...ingerasul meu." ....au infasat-o si au luat-o de langa mine....eu tot ii auzeam glasciorul....chiar spuneam la un moment dat ce plamani are....iar tatal: "are cui semana" .....eram super fericita...bebelina era superba...era bine, nu mai simteam nimic..... eu pluteam.
inca mai aveam picioarele amortite...la 5 minute mi-am pierdut cunostiinta. si m-am trezit peste cateva ore in salon.
...la 2 minute dupa trezire o asistenta il anunta pe sotul meu ca m-am trezit. a intrat cu un buchet superb din 27 de trandafiri rosii si galbeni(mai tarziu mi-a zis ca a vrut sa-mi ia 50 de trandafiri dar nu mai aveau la florarie...golise tot ...cred ca s fi umplut camera cu trandafiri.)...avea o privire .....a venit la mine si m-a luat in brate ...nu stiu de ce, dar m-a umflat plansul...plangeam in hohote, nu ma puteam opri , cred ca de fericire, sau pentru ca il vazusem pe el, sau pentru ca eram obosita....sau pentru ca atunci simteam ca il iubesc mai mult ca oricand sau poate din toate aceste motive...cert e ca el era putin derutat ....pt ca nu-si dadea seama de ce plang atat de tare.......el imi tot repeta ca sunt frumoasa, ca arat bine...."nici nu zici ca ai nascut acum 2 ore...era mandru de mine...si eu eram mandra de mine.
dupa o ora jumate m-a luat in brate si am fost amandoi sa ne vedem printesa.....eu o tineam pe ea in brate si el pe mine ...deci, am tinut-o amandoi...am pupat-o, am mirosit-o , am strans-o la piept....cu teama ce-i drept ca era atat de micuta.....doar capusorul i se vedea....as fi vrut sa o vad din cap pana in picioare, sa o studiez cu atentie.... avea 3,750 gr, 50 cm, scor 10.
acum suntem bine amandoua.
e o papacioasa si jumatate...tati e topit dupa ea....el o adoarme seara, impreuna ii facem baita,ies dintisorii, dar trecem noi si peste astea.
asta a fost povestea noastra, durerile le-am uitat, imi amintesc cu drag de acea dimineata...a fost o experienta unica...am facut ceva extraoirdinar....am adus-o pe lume pe minunea mea Raisa.
|