Dragele mele,

Sper ca va aduceti aminte de intalnirea de vineri cu Domnisoara cu Mirese!

Circula pe aici un zvon, ca subiectul de saptamana asta va fi: SOACRELE: sau

As vrea sa imi trimiteti mesaje private cele care va simtiti in stare sa va aduceti soacrele in studio pentru o discutie LIVE!

Asta este un super subiect de discutie.Sper sa nu uit si nici sa n-am f multa treaba vineri ca sa pot auzi si eu emisiunea.O sa fie ori :zoombie: ori

Eu am o soacra grozava! Ne vedem o data pe saptamana! e super ok! si nu se baga intre noi ! asa ca pot fi si soacre ! sper ca la radio sa fie una vesela si care sa nu fie "soacra"!

Stai linistita ca nu esti singura.Suntem multe in situatia ta.

Nu cred ca ar trebui sa te simti vinovata.Da nu e tocmai placut dar important e ca el si-a dat seama si nu cred ca neaparat din cauza ta,poate au facut parintii lui ceva si atunci el si-a dat seama incluzand ceea ce ziceai si u a dus la aceasta ruptura.
Sper ca m-am exprimat cum trebuie.
Pupii:-*

Mama lui Adi nu a avut fete, si-a dorit mult! si acum ne are pe noi! adica pe mine si pe cumnata mea! ca are doi baieti pe care i-a cocolosit! recunoaste asta! cand ne-am mutat impreuna Adisor nu misca nici scaunul de sub masa! dar nu i-a mers cu mine! acum gateste mai bine decat mine! dar am mai povestit despre asta!
Chestia draguta e ca mama lui chiar la inceput s-a necajit cand a auzit ca baiatul ei isi spala singur sosetele, etc, etc! nu am facut nimic! dar dupa putin timp mi-a spus ca ea a gresit! si ca mult ma apreciaza ca sunt asa puternica si ma impun! ca ii place ce vede, ca suntem egali! si ne impartim sarcinile! e o femeie buna si ma iubeste! nu uit ca e mama lui Adi, nu a mea si ma port ca atare!:D

Si eu il puneam pe gaby sa faca unele lucruri dar mie mi s-a replicat ca ma folosesc de el si il manipulez si ca joc teatru fata de ei.Dar drept rasplata pt cuvintele astea am fost vineri si sambata si am ajutat-o la pregatirea mesei de mihail si gavril.Cica a fost f fericita.Imi si inchipui.Oricum nu ma simt in largul meu si gaby stie chestia asta.Mi-a zis sarumana pt faptul ca am facut compromisul asta si spera ca totul sa fie cum era inainte....dar nu se mai poate.

Esti un om bun si de asta te simti vinovata! acest sentiment nu iti va trece decat atunci cand sotul tau se va impaca cu parintii lui! Situatie naspa cum spun eu!
Chiar daca ai dreptate, e copilul lor! si daca au avut o relatie apropiata acum le e greu! daca spui ca au profitat de el/de voi, probabil ca sunt genul de parinti care gandesc ca "pana acum te-am crescut, ti-am dat sa mananci, etc- de acum e randul tau sa ma sprijini, sa ma ajuti" si probabil "ajutatul" in cazul lor a scapat de sub control!
Nu ma prea pricep foarte bine, fiindca pe noi ne-au crescut bunicii!

eu am facut o greseala si acum imi pare tare rau. acasa la mama lui, iuby mai facea si el cate ceva, desi soacra-mea e genul ala de femeie care urla in stanga si in dreapta ca pe ea nu o ajuta nimeni ca si le face pe toate singura, si din prostia mea, am facut totul singura si s-a cam invatat asa. bine, nu zic ca nu ma ajuta, mai face si mancare, dar nu cat ma ajuta cand eram la inceput. lasa ca repar eu si asta!:nwink:

Ignoro! e cea mai rea pedeapsa! mamele sunt geloase! nimic nu e destul de bun pentru copilul lor! oarecum e explicabil! asa inteleg eu!
Categoric: treburile intr-o casa se impart la doi! daca tu stai la tv, ma urc si eu in pat si ne uitam! si ce rezolvam?!
Problema cu barbatii care nu stiu nimic sa faca e ca nu e vina lor, a mamelor, a celor care i-a crescut!
Asa ca luati aminte cum va cresteti baietii, ca de aici pleaca totul!
In cazul fratilor mei - baietii stiu sa faca de toate! si nu considera sub demnitatea lor asta!
Cel mai bine te tii departe de asemenea soacra! si sotul tau trebuie sa fie destul de destept sa stie de acum ca "acasa" pentru el e acolo unde sunteti voi doi! nu acasa la mama!:neyes:

Inteleg perfect ce spui.Chestia asta ma scoate din tatni teribil.Nu pot sa concep ideea de rasplata din partea copilului.Poate si pt faptul ca parintii mei ma ajuta neconditionat.
Eu sunt de urmatoarea parere: frate cand te-ai culat unul cu altul (k sa nu zic altfel ca e urat) te-ai simtit bine nu?Atunci esti respinsabil fata de rezultat.L-ai facut il cresti pana mori.Daca stii cum sa-l cresti iar drept rasplata la batranete va fi alaturi de tine cu ce va putea este super k.Daca ii scoti ochii ca ti-am facut,ti-am dres asta nu mai e parinte.Te ajuta dc vrea.Daca si la 80 de ani vine si-ti spune ,,mama te rog da-mi ca am nevoie" ii dai.Si eu imi ajut parintii cum pot.Am salariu si n-a fost odata ca mama sa nu deschida gura si sa n-o ajut.Bine eu am o cu totul alta relatie cu ai mei.Ne intelegem extraordinar....
Nu va suparati pe mine, mi-am expus si eu parerea.

Din pacate nu e asa elanicol.Cand au fost discutiile dintre ai lui si mine i-am spus hai sa ne mutam cu chirie si sa pornim amandoi la drum.Reactia lui ,,oare ne putem descurca singuri? Ca parca n-as vrea sa dau cu piciorul la casa ca am bagat si eu bani in ea".Si atunci zi-mi tu are rost sa merg mai departe?Sincer vreau sa-mi raspunzi te rog.

Alta gresela mare: sa locuiesti cu parintii (nu conteaza care, ai lui sau ai ei!)!
Fiecare le stie pe ale lui! spun doar ce cred eu!
Ne-am mutat impreuna in 1997 - avem 9 ani de cand locuim impreuna! - si am avut si oferta - generoasa de altfel! da a locui cu parintii lui! sa nu mai platim chirie, sa avem mancare calda, etc! Nu am acceptat! sub nici o forma!
Vreau locul meu, sa fac curat cand vreau, sa mananc cand vreau, etc!
Imi amintesc ca intre momentul cand trebuia sa luam locuinta - unde si acum locuim! - in primire, am avut o "fereastra" de doua zile! si a trebuit sa stau la Adi acasa! desi sunt oameni buni, ma simteam iubita, bine primita - - - am simtit ca ma sufoc!!!! unde mai pui ca ma apuca plansul! nu ma simt bine sa nu am locul meu!
si oricat de greu ar fi, cel mai bine e sa locuiesti singur cu partenerul tau! mai ales ca e destul si asa ca trebuie sa te obisnuiesti cu celalalt! presiunea psihica e la cote inalte de la inceptu! trebuie sa recunoastem ca fiecare avem tabieturile noastre! iar barbatii in general sunt mai zapaciti, mai dezordonati! e greu sa suporti toate astea intr-o casa unde mai sunt si altii!
Probabil ca suna egoist ce am spus pana acum! Fiecare din noi trebuie sa avem puterea sa ne rupem de acasa , altfel un camin armonios nu se poate inchega! asa cred!

Imi dau doar cu parerea! mi-am spus opinia si referitor la asta: frica de inceput! sigur ca va ve-ti putea descurca si singuri! chiar mai bine! sotul tau nu stie ce inseamna sa locuiti singuri! daca situatia si asa nu e prea roza, pana la urma tot acolo se ajunge! banii?! banii bagati in casa!? nimic nu e mai important decat linstea in casa mea! asa zic! sora mea a avut aceeasi problema! in final s-au mutat! si nu le vine sa creada ce relaxare e sa faci ce vrei si cand vrei in casa ta! chiar daca costurile (financiare) sunt mai mari, fiindca la alte capitole e clar ca totul e cu plus!
din nou spun: asa cred eu, nu inseamna ca am si dreptate!:flower:

Si eu sunt de parerea asta numa ca altii nu vad asa.Se gandesc,in egoismul lor, ca de ce sa cheltuim banii pe chirie, macare si alte alea cand putem sa stam f frumos la unii dintre parinti (la el cel mai bine) si cu banii aia sa ridicam casa.Eu nu pot sa dau bani in casa aia,sa punem toti 4 si cand am nevoie sa ma duc sa iau de acolo.Ca nu pot.In 2 e alta chestie.Dar dc nu-ti convine pe ce se duc banii nu poti sa-i tragi la raspundere.Dar n-a vrut sa inteleaga asta pretextand ca ne putem obisnui unul cu altul si dc stam acolo si ca ii este f greu sa se desparta de ai lui.

Am inteles ca e doar parerea ta dar nu ma pot abtine sa nu-ti dau dreptate dc ai.Si eu gandesc la fel ca tine,crede-ma.