lilica, mare dreptate ai avut cand ai afirmat ca daca cineva iti este sortit indiferent de ce se intampla in viata, acea persoana va fi pentru tine,dar la momentul potrivit. la fel este si cazul meu:am avut norocul sa am alaturi de mine un prieten extraordinar,un "berbec" ambitios, care s-a indragostit lulea de mine inca din primele zile ale vietii de liceeni, caci eram colegi de clasa, si spun ambitios, caci eu il consideram ca fiind doar cel mai bun prieten, mai ceva decat era fratele meu, imparteam totul,o zi aducea el mancare ,o zi eu, eram de nedespartit doar ca EL suferea in tacere, pana in clipa cand a aparut primul meu prieten, iubit, un alt coleg de clasa, care, culmea, era prietenul lui cel mai bun!nu i-a rabdat inima prea mult, si a inceput sa isi faca cunoscute sentimentele in fel si chip. eu ziceam ca mi se pare, prietena mea cea mai buna, alta colega de clasa, care era la randul ei indragostita de EL, imi tot spunea: flori, laur e topit dupa tine, tu nu vezi? si asa au trecut 3 ani, EL fiindu-mi alaturi in toate clipele, fie ele de bucurie, fie de esec, si va spun sincer,nu cred sa fi suferit cineva mai mult decat EL, in situatia in care eu am avut, pe rand, diversi iubiti, cativa au fost chiar colegi de clasa, era vorba de acele prietenii pasagere si consumate doar in cadrul scolii, caci nu ma intalneam in afara cu ei, in rest ,eu, petrecand mare parte din zi, alaturi de EL, mergand la film, plimbandu-ne poate, dar EL in gand cu mine, eu in gand cu altii....il vroiam alaturi mereu,caci era o companie deosebita,dar nu venise inca TIMPUL NOSTRU. prietena mea, care era indragostita de el,tot timpul imi spunea, uite ce maini are, uite ce ochi are, vai cat este de destept, vai ce baiat..etc flori, trezeste-te! e al tau! nu da cu piciorul la asa ceva! si usor usor am inceput sa deschid ochii.Nu va spun ce socata am fost in momentul in care l-am descoperit! sa ai langa tine atata timp pe cineva, sa ii fi si sa iti fie alaturi in majoritatea timpului, caci venea saracul dimineata la ora 6 jumate in fata blocului, mergeam impreuna la liceu, stateam in aceiasi banca, mancam impreuna,la 2 sau trei cand ieseam de la liceu, el mergea in spatele meu, eu fiind in fata cu unul sau altul....ce o fi fost in sufletul lui...si dupa ce ma desparteam de respectivul, ne reluam traseul spre casa, el conducandu-ma pana in fata blocului, si dupa nici o ora , ma suna sa ma intrebe de nush ce tema, sau gasea el un pretext si astfel stateam si la telefon cel putin o ora...si asta zi de zi. asta da ambitie.si va spuneam ca am fost socata! normal! cum e si cu dragostea asta...din momentul in care am realizat ca EL este marea mea iubire,am inceput sa plutesc.de fapt am plutit amandoi, caci ne-am lasat purtati de valurile vietii,care ne-au dus catre ceea ce se numeste FERICIRE.nu am pornit cu niste idei fixe de genul ne casatorim la x ani, vom face nunta in x loc, va fi asa si pe dincolo.dupa 4 ani de relatie ne-am mutat impreuna. nu a fost usor. am locuit cu chirie in 4 sau 5 locuri. dupa alti 4 ani de convietuire am hotarat sa facem nunta, dar nu pentru ca asa trebuie! ci pentru ca asa am simtit noi ca e bine.am dorit o locuinta. o avem! ne doream 3 copii, si poate ca ii si aveam, dar am avut o problema cu prima sarcina si acum avem 2 baieti minunati de 1 an si respectiv 3 ani de care ne bucuram in fiecare clipa.dar cel mai mult ne bucuram ca ne avem unul pe celalalt. si nu certificatul de casatorie ne leaga.simpla hartie nu ne-a impiedicat sa ne distram cum o faceam inainte de nunta, sau prezenta copiiilor nu ne umbreste nici o clipa pasiunea si momentele de tandrete...etc...cu timpul s-au modificat doar prioritatile, dar in esenta legatura este din ce in ce mai puternica si momentele frumoase sunt extrem de dese, lasand la o parte greutatile vietii de zi cu zi. scuze ca am scris asa mult dar trebuia sa va povestesc, caci altfel nu dormeam bine la noapte!
|