Ultima vizită a fost: Acum este 28 Mar 2024, 14:21


Ora este UTC + 2 [ DST ]




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 20 mesaje ] 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 11:21 
Diva
Avatar utilizator

Membru din: 27 Ian 2006, 15:05
Mesaje: 1300
Localitate: Bucuresti
Cand unul dintre copii se casatoreste, schimbarea este resimtita si de proaspetii socri. Unii il accepta mai usor pe noul venit in familie, in timp ce altii nu il considera niciodata suficient de bun pentru copilul lor. Care e cazul vostru? Daca va iubesc, de ce va iubesc? Daca nu, de ce nu? Ce demersuri ati facut pentru a va cuceri socrii? Si ce urmari au avut? Cum s-a schimbat atitudinea socrilor vostri odata ce au devenit bunici - daca cunoasteti si aceasta perspectiva?

_________________
Administrator Site Ghidul Miresei


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 11:37 
Junior
Avatar utilizator

Membru din: 28 Apr 2010, 17:45
Mesaje: 92
coradyne scrie:
Cand unul dintre copii se casatoreste, schimbarea este resimtita si de proaspetii socri. Unii il accepta mai usor pe noul venit in familie, in timp ce altii nu il considera niciodata suficient de bun pentru copilul lor. Care e cazul vostru? Daca va iubesc, de ce va iubesc? Daca nu, de ce nu? Ce demersuri ati facut pentru a va cuceri socrii? Si ce urmari au avut? Cum s-a schimbat atitudinea socrilor vostri odata ce au devenit bunici - daca cunoasteti si aceasta perspectiva?

Nu stiu daca m-au acceptat usor sau nu :unsure: De iubit ma iubesc si asta se simte :neyes: ...Mi-au spus ca ma iubesc pentru ca sunt sincera, nu sunt pretentioasa, si pentru ca sunt singura lor "printesa" (asa imi spune socrul meu, pentru ca "regina" este soacra :flowers: ). Viitorul meu sot este din alt oras, ai mei sunt plecati, si stam amandoi in acelasi apartament de 4 ani(noi suntem de 7 ani impreuna), iar parintii lui mi-au spus ca imi sunt recunoscatori pentru ca am grija de fiul lor si il iubesc :heart: Soacra mea a suferit foarte mult din cauza socrilor ei si mi-a spus ca niciodata nu ar avea curajul sa se bage in relatia noastra, sau sa isi permita sa ma jigneasca. Respectul este reciproc. Ei mai ai un baiat, deci suntem 3 :nblink: si suntem egali, niciodata nu au facut diferenta ca baietii sunt ai lor si eu sunt nora, iar pentru asta le multumesc :flowers:

_________________
Imagine


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 11:53 
Veteran
Avatar utilizator

Membru din: 04 Ian 2010, 12:37
Mesaje: 395
Localitate: Bucuresti
Relatia mea cu viitorii socri e putin mai ciudata.Soacra este recasatorita iar tatal lui a murit,nu am avut ocazia sa-l cunosc.Pe viitoarea soacra am vazut-o de cateva ori in descursul a cinci ani de relatie si nu aveam o parere buna despre ea ,nici ea despre mine.In urma unei discutii purtate cu ea am inteles faptul ca am judecat-o gresit .Acum pot sa zic ca ne intelegem destul de bine si ca m-a acceptat .Relatia dintre noi este una de prietenie ,nu de soacra-nora.
Relatia dintre viitorul meu sot si parintii mei este foarte buna, ii cunoaste de la inceputul relatiei ,ii vizitam f des (o data pe saptamana ) sarbatorim toate evenimentele importante impreuna etc.Parintii mei il considera propriul copil.Sper ca in curand sa am si eu aceeasi relatie cu mama lui.

_________________
Imagine


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 12:47 
Nou Venit

Membru din: 07 Aug 2008, 16:46
Mesaje: 10
Nu m-as fi gandit vreodata ca relatia cu socrii poate fi un veritabil examen de managementul si medierea conflictelor.Auzisem inainte de a ma marita despre toate situatiile posibile in relatia cu socrii, de la cele de basm pana la cele mai inspaimantatoare, dar niciodata, pana cand am capatat cea de-a doua pereche de parinti, nu m-am gandit ca as putea ingrosa randurile vesnicului razboi dintre nurori si soacre. Momentul cand am realizat ca fac parte din statistica pseudo-generala a inclestarilor domestice din jungla urbana ...a fost crunt. A durat vreo saptamana pana cand m-am organizat, inainte de a-mi declara pozitia: eram prea uluita.

In saptamana respectiva m-am gandit la cum as vrea sa arate viata mea de familie, ce consecinte ar avea razboiul, cat de tare m-ar afecta luptele pierdute, cum as fi vazuta din exterior si cum m-as simti in postura sotului meu, la mijloc intre femeile pe care le iubea, mama si sotia...Nu a fost usor, dar am hotarat:vom fi o familie fericita, si acest lucru nu va depinde decat de mine. Nu era prima data cand oamenii au cu mine relatia pe care mi-o doresc si nu relatia pe care o genereaza hazardul.

in cateva luni am reusit sa o fac sa ma aprecieze, iar pe la un an aveam deja o legatura profunda. Cand a aparut pe lume fiica-mea, eram doua bune prietene care isi impartaseau secrete, care isi recunosteau greseli si care radeau impreuna cand isi gaseau cate un defect.
Stiu ca nu ma poate iubi ca pe fiul ei, insa, daca poate sa iubeasca pe cineva aproape ca si cand ar fi sangele ei, eu as fi aceea.

Sunt mandra de relatia mea actuala cu ea, pentru ca, daca ar fi fost o relatie buna by default probabil nu as fi apreciat-o atat, nu era muncita.. :ndance:

cum am ajuns la nivelul de acum? Nu e nici un secret:orice adversar, oricat de fioros, are un calcai al lui Achile, iar al ei era faptul ca isi iubea baiatul..Nu am avut cu ea vanitati, orgolii,nu am vrut sa ii arat ca sunt mai desteapta, frumoasa, gospodina,harnica,priceputa decat ea, ci doar ca il iubesc de mor pe baiatul ei si ca asta e singurul lucru care ma intereseaza, ca as face orice pentru el..O sa ziceti poate ca asta e umilinta..eu as zice ca este ca in natura: femela beta o lasa pe femela alfa sa fie alfa, iar ea isi vede de fericire.

Poate ca pentru alte fete e important sa fie alfa, insa, pentru mine este important sa am o casnicie fericicita. Am invatat ca orice lucru pe care il scoti pe gura poate sa mangiie pana si pe cel mai de temut leu, sau poate sa raneasca daca nu este ambalat cum trebuie. Am invatat ca vorbele sunt pumnale care , si dupa ce castigi lupta, se pot intoarce in pieptul tau, si, daca nu ai un scop serios pentru a le scoate din tolba, trebuie sa ramana acolo.
.Am invatat ca stima de sine nu sta in disputa cu ceilalti, ci in impacarea cu tine, si ca, inainte de a-i pune pe ceilalti sa te aprecieze, trebuie sa simti ca o meriti si ca ai motive serioase sa o ceri. Am invatat ca exemplul are puterea uimitoare de a crea comportamente, si, ca, daca o samanta de cearta sadita in suflet nu primeste hrana vanitatii, nu rodeste.

Nu cu ea vreau sa duc eu luptele vietii mele. Nu cu ea, care, in oricat de neghioabe feluri si-ar manifesta dragostea fata de fiul ei, are totusi marele merit de a-l iubi.
In aceasta perioada, am avut un asistent, care, m-a privit surprins placut, asteptand momentul potrivit sa ma incurajeze: sotul ei, socrul meu. Mi-a sesizat eforturile si mi-a spus zambind ca sotia lui e ca ceapa: trebuie sa ai rabdare sa o gatesti, sa treci de lacrimi..

Cand a aparut fiica mea, i-am lasat privilegiul de a-i da numele, si, cand emotionata, a scos dintr-o batista niste cercei care ii avusesera generatii intregi de fete din familia lor in urechi, am stiut ca in sfarsit, eram la capatul drumului care marca lupta:sa ma ierti, pentru tot ce ti-am facut, mi-a zis...Nu am ce sa iti iert, suntem o familie..dincolo de orice facem, in echipa asta jucam toti de aceeasi baricada.
Au trecut ani de atunci...catodata o mai simt nesigura sau artagoasa..dar..fac un pas in spate si ii reamintesc..suntem echipa care joaca de aceeasi baricada..orice in afara de asta , nu conteaza.


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 13:32 
Nou Venit

Membru din: 16 Feb 2010, 18:17
Mesaje: 1
Eu sunt casatorita de 1 an si jumatate si pot sa zic ca ma inteleg cu socri foarte bine. Socrul meu este un gentelmen iar soacra mea nu isi permite sa jigneasca sau sa te forteze ci doar zice cum ar proceda ea daca ar fi in locul meu cand apar greutati sau ceva probleme. Ideea e ca ei au 2 baieti ambii casatoriti si au fost foarte bucurosi caci au 2 nurori (ambele Mihaela) cuminti care au grija de fii lor. Eu consider caci toate neintelegerile sau certurile provin din faptul ca nu exista respect si sinceritate. Trebuie fiecare sa se puna in pielea soacrei caci cine stie candva poate poti fi chiar tu si atunci nu o sa iti pice bine. Si apoi de ce sa stai doar sa te certi toata ziua cand viata oate fi scurta... :flowers:


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 14:54 
Senior
Avatar utilizator

Membru din: 25 Iul 2007, 21:23
Mesaje: 107
Eu sunt cu sotul meu de 9 ani, dar casatoriti de doar 1 an. La inceputul relatiei noastre soacrei nu prea i-a suras ideea..dar s-a resemnat...nu s-a schimbat cu nimic relatia dintre noi doua..o respect, stam de vorba in limita bunului simt ;) ..nu am apropiat-o prea mult de mine, nu vreau si nici nu-mi doresc, nu pot sa-i spun nici "mama"..cred ca ne intelegem doar ca "trebuie" s si ne leaga doar sotul..in rest...nu o plac foarte mult, nu este o persoana care sa se faca placuta!


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 15:46 
Nou Venit

Membru din: 14 Iul 2008, 18:34
Mesaje: 11
Relatia mea cu viitorii socrii este foarte buna,la inceput am avut ceva retineri legate de soacra mea dar dupa ce am stat si am discutat mi-am schimbat parerea in bine si pot spune ca suntem prietene.


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 19:46 
Nou Venit

Membru din: 17 Apr 2010, 01:20
Mesaje: 1
Buna tuturor va zic si eu. Sunt o proaspata nora de vreo 8 luni de zile si nu ma pot lauda cu o relatie frumoasa in ce o priveste pe soacra mea.Imi este recunoscatoare pentru faptul ca-l iubesc si-l respect pe feciorasul ei, ca sunt o fata isteata si descurcareata..cumva e mandra de mine dar caracterul ei nu ma lasa sa o iubesc.Mult prea alintata si egoista.. pur si simplu nu este imaginea "mamei". Socrul e belea :)) un om simplu, bun si de treaba...In general pot sa spun ca m-am impus..nu le-am permis sa se bage-n relatia noastra de la inceput. Le-am explicat ca asta sunt eu, nu sunt fitoasa, nu vreau banii baiatului lor(nu ca ar avea :)) ) dar casa mea e casa mea si nimeni nu are voie sa intervina fara "aprobarea" mea :D


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 19:55 
Nou Venit

Membru din: 04 Sep 2008, 18:11
Mesaje: 14
eu nu ma inteleg deloc cu soacra, nu o suport deloc si o evit pe cat posibil. Ma enerveaza totul la ea si nu cred ca o voi putea iubi vreodata. Nu vrea sa accepte ideea ca baiatul ei e pe cale sa-si formeze o noua familie si de momentul cand va ajunge sa locuiasca singura; iar eu abia astept acel moment cand ne vom muta :hap_w:


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 21:42 
Diva
Avatar utilizator

Membru din: 16 Dec 2009, 01:09
Mesaje: 1488
Localitate: Tulcea
Soacra mea din pacate a murit :( era o femeie tare deosebita,un suflet nobil si o valoare ca om...a ramas pe lume socrul meu care este alcoolic....slava Domnului ca nu locuim impreuna...s-a mutat la Braila si le face altora viata amara acolo.Nu are nici o treaba cu nunta noastra si ne-am gandit serios daca sa-i spunem sau nu,daca sa-l chemam sau nu....am luat decizia de a ne urma sufletele si de ai lasa dreptul de a participa la eveniment.Il vom imbraca la 4 ace si la prima miscare gresita zboara din peisaj !!! :ninja:
Cat despre ai mei il adora pe sotul meu :)

_________________
"Este pustie lumea fara tine
Si cerul de deasupra ei
Si vantura oceanul de scantei,
Nemaiavand la cine sa se-nchine" (pentru mami...vesnic in inima mea !!!)


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 22:16 
Nou Venit

Membru din: 17 Mar 2009, 21:56
Mesaje: 3
Din punctul meu de vedere exista 3 categorii de socri:
Prima categorie cuprinde socrii care te plac din prima zi, care te indragesc, te iubesc ca pe propriul copil, uneori chiar mai mult, iar cei care au parte de asemenea socri trebuie sa multumeasca lui Dumnezeu pentru o asemenea bucurie.
In a doua categorie intra socrii care nu te plac indiferent ce ai face, indiferent cat de mult te stradui sa le intri in gratii, sa te faci placut.
Iar in cea de-a 3-a categorie intra socrii care la inceput nu te plac, sau poate doar nu te cunosc, dar ajung sa te descopere ca persoana, si sa te indrageasca cat de cat, iar uneori se naste o relatie frumoasa intre nora/ginere si socru/soacra.

Din pacate socrii mei, mai bine zis soacra mea face parte din categoria a 2-a si ne limitam doar la salut si urari la zile festive, cu toate ca parintii mei il iubesc pe el ca pe propriu copil.
Probabil cei din a 2 categorie nu inteleg ca iubirea propriului copil nu dispare dupa nunta, el fiind capabil sa iubeasca ambele femei din viata lui avand pentru fiecare o altfel de dragoste, ar trebui sa se gandeasca ca mai castiga un copil nicidecum ca ar pierde unul.
Nu avem inca copii, nu stiu cum se va schimba relatia cu socrii, dar uneori un copil poate face minuni.

Pentru cei care doresc sa castige dragostea socrilor cred ca primul pas pe care trebuie sa il faca este acela de a-si iubi partenerul si de a fi fericiti. Cred ca de aici porneste " imblanzirea " socrilor. Atata timp cat copilul tau are o casnicie frumoasa, se intelege cu sotia/sotul si este fericit nimic nu ar trebui sa mai conteze.

ps: stiu ca mesajul meu nu participa la concurs dar am vrut sa imi spun si punctul meu de vedere.


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 23:14 
Nou Venit

Membru din: 03 Iun 2009, 13:57
Mesaje: 4
Eu am nunta la anul pe 16 iulie , sunt cu iubitul meu de 4 ani dar vreau sa va spun ca socrii mei nu m-au acceptat de la inceput , pentru ca nu am aceeasi situatie financiara ca si a lor. Ei cand m-au cunoscut pe mine eu si lucram si eram si la facultate dar asta nu au contat pentru ei . Iubitul meu nu lucra dar pe mine nu ma interesat asta . El a vrut sa ma mut cu el dar de dragul lui am acceptat .Socriilor mei nu le-a convenit iar dupa un an i-a spus lui Ionut acesta fiind numele iubitului meu ca eu sa plec de la ei din casa , dar ionut a decis sa mearga cu mine am uitat sa spun ca tot salariul meu intra in casa eu nu bagam nici un banut in buzunar.Dupa un an si ceva au dat de noi si s-au rugat sa ne intoarcem la ei , ne-am intors , ne-am inteles un pic mai bine si acum le-au venit iar nabadaile la cap .. eu cred ca un om daca nu te vrea de la bun inceput nu o sa te vrea o viiata intreaga.. . Eu nu am reusit sa ii ,, imblanzesc,, pe socrii cu toate ca nu i-am deranjat cu nimica si nu indrazneam sa le trec nici prin fata lor. va multumesc o seara frumoasa


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 04 Mai 2010, 23:51 
Nou Venit

Membru din: 21 Feb 2008, 18:48
Mesaje: 20
cu maxim respect va spun pe scurt ca viata mi-a oferit nu niste socrii, parinti e poate putin spus, prieteni poate ar fi mult mai potrivit! eu am 31 ani si sunt cu sotul meu din timpul liceului caci am fost colegi de clasa, mai exact suntem impreuna de 14 ani, de aproape 7 ani suntem casatoriti si avem doua minunatii de baieti de 3 ani si 5 luni, respectiv de 1 an si 5 luni. pe soacra mea o stiam de la scoala cand mai venea pe la diriginta...pe socrul meu insa, despre care auzisem ca ar fi un fel de capcaun, l-am cunoscut dupa un an, la majoratul sotului....a fost ceva mai dur socrul pentru ca avea 5 copii, 3 baieti si 2 fete...si urmarea si el ce era mai bine pentru copii...insa o spun cu mana pe inima ca nu am avut absolut nici o problema cu ei, ne-am inteles si ne intelegem excelent, respectul sta la baza relatiei, respect reciproc! din momentul in care am calcat pragul casei lor, am fost considerata si sunt, al saselea copil...intre timp au urmat si al 7-lea....acum au 10 copii practic, caci toti sunt casatoriti, plus 4 nepoti, dintre care 2 sunt copiii mei. si chiar daca toti stiu povestea soacra cu trei nurori, si soacra mea are 3 nurori, dar nu face diferenta intre fetele dumneaei si noi...si ca o mica paranteza, va spun ca am facut facultatea impreuna cu soacra, venea si ma lua cu masina de acasa, caci pe atunci nu locuiam impreuna cu sotul...mergeam cu fetele la cafea, mergea si ea, sau ma lasa singura cu fetele fara teama....offf e prea scurt timpul ca as avea atatea de povestit.... :love:


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 05 Mai 2010, 07:35 
Diva
Avatar utilizator

Membru din: 27 Ian 2006, 15:05
Mesaje: 1300
Localitate: Bucuresti
Castigatoarea zilei este psihofericire pentru mesajul de mai jos. Felicitari! Astept mesaj privat de la tine cu numarul de telefon :)

psihofericire scrie:
Nu m-as fi gandit vreodata ca relatia cu socrii poate fi un veritabil examen de managementul si medierea conflictelor.Auzisem inainte de a ma marita despre toate situatiile posibile in relatia cu socrii, de la cele de basm pana la cele mai inspaimantatoare, dar niciodata, pana cand am capatat cea de-a doua pereche de parinti, nu m-am gandit ca as putea ingrosa randurile vesnicului razboi dintre nurori si soacre. Momentul cand am realizat ca fac parte din statistica pseudo-generala a inclestarilor domestice din jungla urbana ...a fost crunt. A durat vreo saptamana pana cand m-am organizat, inainte de a-mi declara pozitia: eram prea uluita.

In saptamana respectiva m-am gandit la cum as vrea sa arate viata mea de familie, ce consecinte ar avea razboiul, cat de tare m-ar afecta luptele pierdute, cum as fi vazuta din exterior si cum m-as simti in postura sotului meu, la mijloc intre femeile pe care le iubea, mama si sotia...Nu a fost usor, dar am hotarat:vom fi o familie fericita, si acest lucru nu va depinde decat de mine. Nu era prima data cand oamenii au cu mine relatia pe care mi-o doresc si nu relatia pe care o genereaza hazardul.

in cateva luni am reusit sa o fac sa ma aprecieze, iar pe la un an aveam deja o legatura profunda. Cand a aparut pe lume fiica-mea, eram doua bune prietene care isi impartaseau secrete, care isi recunosteau greseli si care radeau impreuna cand isi gaseau cate un defect.
Stiu ca nu ma poate iubi ca pe fiul ei, insa, daca poate sa iubeasca pe cineva aproape ca si cand ar fi sangele ei, eu as fi aceea.

Sunt mandra de relatia mea actuala cu ea, pentru ca, daca ar fi fost o relatie buna by default probabil nu as fi apreciat-o atat, nu era muncita.. :ndance:

cum am ajuns la nivelul de acum? Nu e nici un secret:orice adversar, oricat de fioros, are un calcai al lui Achile, iar al ei era faptul ca isi iubea baiatul..Nu am avut cu ea vanitati, orgolii,nu am vrut sa ii arat ca sunt mai desteapta, frumoasa, gospodina,harnica,priceputa decat ea, ci doar ca il iubesc de mor pe baiatul ei si ca asta e singurul lucru care ma intereseaza, ca as face orice pentru el..O sa ziceti poate ca asta e umilinta..eu as zice ca este ca in natura: femela beta o lasa pe femela alfa sa fie alfa, iar ea isi vede de fericire.

Poate ca pentru alte fete e important sa fie alfa, insa, pentru mine este important sa am o casnicie fericicita. Am invatat ca orice lucru pe care il scoti pe gura poate sa mangiie pana si pe cel mai de temut leu, sau poate sa raneasca daca nu este ambalat cum trebuie. Am invatat ca vorbele sunt pumnale care , si dupa ce castigi lupta, se pot intoarce in pieptul tau, si, daca nu ai un scop serios pentru a le scoate din tolba, trebuie sa ramana acolo.
.Am invatat ca stima de sine nu sta in disputa cu ceilalti, ci in impacarea cu tine, si ca, inainte de a-i pune pe ceilalti sa te aprecieze, trebuie sa simti ca o meriti si ca ai motive serioase sa o ceri. Am invatat ca exemplul are puterea uimitoare de a crea comportamente, si, ca, daca o samanta de cearta sadita in suflet nu primeste hrana vanitatii, nu rodeste.

Nu cu ea vreau sa duc eu luptele vietii mele. Nu cu ea, care, in oricat de neghioabe feluri si-ar manifesta dragostea fata de fiul ei, are totusi marele merit de a-l iubi.
In aceasta perioada, am avut un asistent, care, m-a privit surprins placut, asteptand momentul potrivit sa ma incurajeze: sotul ei, socrul meu. Mi-a sesizat eforturile si mi-a spus zambind ca sotia lui e ca ceapa: trebuie sa ai rabdare sa o gatesti, sa treci de lacrimi..

Cand a aparut fiica mea, i-am lasat privilegiul de a-i da numele, si, cand emotionata, a scos dintr-o batista niste cercei care ii avusesera generatii intregi de fete din familia lor in urechi, am stiut ca in sfarsit, eram la capatul drumului care marca lupta:sa ma ierti, pentru tot ce ti-am facut, mi-a zis...Nu am ce sa iti iert, suntem o familie..dincolo de orice facem, in echipa asta jucam toti de aceeasi baricada.
Au trecut ani de atunci...catodata o mai simt nesigura sau artagoasa..dar..fac un pas in spate si ii reamintesc..suntem echipa care joaca de aceeasi baricada..orice in afara de asta , nu conteaza.

_________________
Administrator Site Ghidul Miresei


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 07 Mai 2010, 10:49 
Nou Venit

Membru din: 07 Aug 2008, 16:46
Mesaje: 10
multumesc mult de premiu, il astept cu nerabdare!

sper ca toate fetele care posteaza sa poata primi in aceasta perioada cate un premiu, sunt destule zile si destule premii..ideea cu un premiu de persoana este extraordinara, astfel putem fi toate castigatoare!

multumesc in ca o data, bafta tuturor fetelor!


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 07 Mai 2010, 18:13 
Nou Venit

Membru din: 13 Feb 2009, 16:48
Mesaje: 41
uufff acest subiect este tare delicat pentru mine.... socrii mei sunt divortati de 13 ani aprox.... si viitorul sot nu l-a mai vzt de atunci pe tatal lui.... iar cea care l-a " crescut" in continuare este soacra mea.... care nu m-a acceptat de la inceput si a tot bagat intrigi intre noi doi..... nu inteleg cum pot exista asa oameni.... si sa-i vrei rau copilului tau.... pentru k traieste si ca nu-ti da cardul sa faca ea ce vrea cu el.... plus multe alte lucruri dureroase..... pe care nu-mi puteam imagina ca le poate zice o mama propriului copil de nunta lui....dar vad k exista asa ceva........ dupa ce ca nu ne-a ajutat si nici nu ne ajuta cu nk niciodata si nici macar la nunta , se baga mereu intre noi.... ma rog doar Domnului sa trec peste pt k el este un baiat de milioane.... nici nu merita sa-l aiba drept fiu...... , eu ma bucur mult pt k il am langa mine, k ma iubeste, si ma intelege si k e alaturi de sufletelul meu atunci cand ma simt rau din diverse probleme.....
II multumesc luin D-zeu k mi l-a dat si ca va fi tatal celor 2 copilasi pe care vrem sa-i facem mai tarziu....

va felicit fetelor care aveti niste socri buni si intelegatori.... eu nu am avut acest noroc dar ma bucur k voi avea un sot minunat :heart: :heart:


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 10 Mai 2010, 15:02 
Nou Venit

Membru din: 10 Mai 2010, 17:36
Mesaje: 3
coradyne scrie:
Cand unul dintre copii se casatoreste, schimbarea este resimtita si de proaspetii socri. Unii il accepta mai usor pe noul venit in familie, in timp ce altii nu il considera niciodata suficient de bun pentru copilul lor. Care e cazul vostru? Daca va iubesc, de ce va iubesc? Daca nu, de ce nu? Ce demersuri ati facut pentru a va cuceri socrii? Si ce urmari au avut? Cum s-a schimbat atitudinea socrilor vostri odata ce au devenit bunici - daca cunoasteti si aceasta perspectiva?



eu stiu ca acum 7 ani cand m-am dus la soacra-mea prima data ,ea vroia sa-l cupleze cu un care avea vila si pozitie,dar era cam baba...ca sa vedeti....eu sunt mai mica decat el cu 9 ani si nu aveam nici vila nici pozitie.atunci ea la un moment dat m-a intrebatce statut am eu in viata copilului ei,exact asa.au trecut 7 ani ,avem 2 copii,relatia cu socrii nu e nici pe departe macar normala sau macar formala.acum a venit timpul sane cununam,ca doar na unde sa vada copilul ca tre sa se duca la biserica daca si ei s-au cununat abia acum jumate de an.ma rog...astea fiind spuse...merge sotul meu la ei intruna din zile sa le duca invitatii pentru neamuri,etc,iar ei l-au intrebat daca si-a luat loc de veci! :eek: sa cada pamantul pe el.asa ca...ce relatie cu socrii,mai bine nu i-as vedea la nunta mea,dar na....cred ca as fi meritat niste socri mai buni,dar....


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 10 Mai 2010, 15:08 
Nou Venit

Membru din: 10 Mai 2010, 17:36
Mesaje: 3
psihofericire scrie:
Nu m-as fi gandit vreodata ca relatia cu socrii poate fi un veritabil examen de managementul si medierea conflictelor.Auzisem inainte de a ma marita despre toate situatiile posibile in relatia cu socrii, de la cele de basm pana la cele mai inspaimantatoare, dar niciodata, pana cand am capatat cea de-a doua pereche de parinti, nu m-am gandit ca as putea ingrosa randurile vesnicului razboi dintre nurori si soacre. Momentul cand am realizat ca fac parte din statistica pseudo-generala a inclestarilor domestice din jungla urbana ...a fost crunt. A durat vreo saptamana pana cand m-am organizat, inainte de a-mi declara pozitia: eram prea uluita.

In saptamana respectiva m-am gandit la cum as vrea sa arate viata mea de familie, ce consecinte ar avea razboiul, cat de tare m-ar afecta luptele pierdute, cum as fi vazuta din exterior si cum m-as simti in postura sotului meu, la mijloc intre femeile pe care le iubea, mama si sotia...Nu a fost usor, dar am hotarat:vom fi o familie fericita, si acest lucru nu va depinde decat de mine. Nu era prima data cand oamenii au cu mine relatia pe care mi-o doresc si nu relatia pe care o genereaza hazardul.

in cateva luni am reusit sa o fac sa ma aprecieze, iar pe la un an aveam deja o legatura profunda. Cand a aparut pe lume fiica-mea, eram doua bune prietene care isi impartaseau secrete, care isi recunosteau greseli si care radeau impreuna cand isi gaseau cate un defect.
Stiu ca nu ma poate iubi ca pe fiul ei, insa, daca poate sa iubeasca pe cineva aproape ca si cand ar fi sangele ei, eu as fi aceea.

Sunt mandra de relatia mea actuala cu ea, pentru ca, daca ar fi fost o relatie buna by default probabil nu as fi apreciat-o atat, nu era muncita.. :ndance:

cum am ajuns la nivelul de acum? Nu e nici un secret:orice adversar, oricat de fioros, are un calcai al lui Achile, iar al ei era faptul ca isi iubea baiatul..Nu am avut cu ea vanitati, orgolii,nu am vrut sa ii arat ca sunt mai desteapta, frumoasa, gospodina,harnica,priceputa decat ea, ci doar ca il iubesc de mor pe baiatul ei si ca asta e singurul lucru care ma intereseaza, ca as face orice pentru el..O sa ziceti poate ca asta e umilinta..eu as zice ca este ca in natura: femela beta o lasa pe femela alfa sa fie alfa, iar ea isi vede de fericire.

Poate ca pentru alte fete e important sa fie alfa, insa, pentru mine este important sa am o casnicie fericicita. Am invatat ca orice lucru pe care il scoti pe gura poate sa mangiie pana si pe cel mai de temut leu, sau poate sa raneasca daca nu este ambalat cum trebuie. Am invatat ca vorbele sunt pumnale care , si dupa ce castigi lupta, se pot intoarce in pieptul tau, si, daca nu ai un scop serios pentru a le scoate din tolba, trebuie sa ramana acolo.
.Am invatat ca stima de sine nu sta in disputa cu ceilalti, ci in impacarea cu tine, si ca, inainte de a-i pune pe ceilalti sa te aprecieze, trebuie sa simti ca o meriti si ca ai motive serioase sa o ceri. Am invatat ca exemplul are puterea uimitoare de a crea comportamente, si, ca, daca o samanta de cearta sadita in suflet nu primeste hrana vanitatii, nu rodeste.

Nu cu ea vreau sa duc eu luptele vietii mele. Nu cu ea, care, in oricat de neghioabe feluri si-ar manifesta dragostea fata de fiul ei, are totusi marele merit de a-l iubi.
In aceasta perioada, am avut un asistent, care, m-a privit surprins placut, asteptand momentul potrivit sa ma incurajeze: sotul ei, socrul meu. Mi-a sesizat eforturile si mi-a spus zambind ca sotia lui e ca ceapa: trebuie sa ai rabdare sa o gatesti, sa treci de lacrimi..

Cand a aparut fiica mea, i-am lasat privilegiul de a-i da numele, si, cand emotionata, a scos dintr-o batista niste cercei care ii avusesera generatii intregi de fete din familia lor in urechi, am stiut ca in sfarsit, eram la capatul drumului care marca lupta:sa ma ierti, pentru tot ce ti-am facut, mi-a zis...Nu am ce sa iti iert, suntem o familie..dincolo de orice facem, in echipa asta jucam toti de aceeasi baricada.
Au trecut ani de atunci...catodata o mai simt nesigura sau artagoasa..dar..fac un pas in spate si ii reamintesc..suntem echipa care joaca de aceeasi baricada..orice in afara de asta , nu conteaza.


dar ce poveste minunata.....!cata emotie...!!!si socrul meu la inceput comunica si el cu mine,insa dupa aia l-a imbalnzit scorpia in favoarea ei,eu una de socri sa nu aud,sunt parintii lorsi le port un anume tip de respect,dar atat nimic mai mult!


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 11 Mai 2010, 10:50 
Nou Venit

Membru din: 03 Oct 2008, 18:25
Mesaje: 7
Ce dur suna "imblanzirea socrilor " :D Mi-e si frica sa ma gandesc ca ar putea fi probleme din acest punct de vedere, intre mine si viitorii mei socri. Eu am pornit de la inceput cu ideea ca trebuie sa le port respect viitorilor socri.Ei nu stau in acelasi oras cu noi si ne vedem cam o data pe luna. Asta mai lipsea sa nu ne intelegem dupa ce ca ne vedem rar! Am invatat sa le port respect pt ca sunt parintii lui si ii iubeste orice s-ar intampla. Ai mei au avut relatia ideala cu socrii lor. Imi aduc aminte mereu ce spune mama : " Pentru mine socrii au fost ca si parintii mei. Nu am facut diferente niciodata intre ei si parinti". Mi se pare ceva foarte frumos. Asta imi vine mereu in minte cand vine de vorba de socri, au dovedit a fi niste oameni deosebiti, nu s-au bagat in viata noastra, in sensul rau al cuvantului, cum fac altii. Am auzit fel si fel de situatii si m-am ingrozit, mai ales despre relatia soacra-nora. Eu sper din tot sufletul sa nu fie probleme, sa ne respectam reciproc, sa fie constienti ca ne casatorim pt ca ne iubim, si eu tin loc de mama , de prietena si de iubita pt fiul lor, sa-mi recunoasca adevaratele calitati si sa comunicam si sa ajutam atunci cand este nevoie. Pana acum slava domnului nu am ce sa le reprosez. Ne ajuta cu sfaturi si cu pregatirile pentru nunta! Doamne ajuta asa sa ramana! :wok:


Sus
Neconectat Profil  
 
 Subiectul mesajului: Re: (04.05) "Imblanzirea" socrilor
MesajScris: 11 Mai 2010, 14:46 
Nou Venit

Membru din: 03 Feb 2010, 21:07
Mesaje: 7
Spre fericirea mea :had_d: am o viitoare soacra mai buna ca mama pot sa zic...de socru nu-i problema...a decedat "Dumnezeu sa il ierte" dar lucrul care ne-a apropiat a fost ca de fiecare data cand a avut nevoie de mine am fost la dispozitiile ei, i-am cerut sfaturile la orice, asa ca sa vada ca e importanta si...eu o fata care ajuta pe toata lumea normal ca o ajut si vorbesc cu ea. Si apoi cel mai important lucru pentru o socra este sa isi vada fiul fericit, ceea ce gaseste alaturi de mine :nwink: asa ca suntem din acest punct de vedere linistiti


Sus
Neconectat Profil  
 
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 20 mesaje ] 

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori


Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Powered by phpBB © 2000, 2002, 2005, 2007 phpBB Group
Theme created StylerBB.net & kodeki
Translation/Traducere: phpBB România