Citat:
Da, cred ca daca deveneam actrita sau ceva pe bransa asta a literaturii, profesor , muream de foame rau de tot. Toata viata as fi meditat copiii altora de n-as mai fi avut aer deloc. Sotul meu a terminat mate-fizica, profesor practic dar nu profeseaza , lucreaza in port.
Am o prietena actrita la teatrul de copii din CTa si era muritoare de foame daca sotul ei n-ar fi navigat. Chiar asa imi zicea. Daca nu era el, cu artistul din mine ma duceam dracu . Ea este si mai bolnava acum si meseria ei cere multa energie si a ramas la vatra o vreme ca ea il joaca pe Hansel, pe Pinochio, trebuie sa cante , sa danseze si nu prea poate ca are fibrom mare de vreo 7 cm si tre sa mearga sa se opereze.
E trist ca trei sferturi dintre noi facem ceea ce "trebuie" si nu ceea ce vrem. Dupa varsta de... 15 ani toate visele mor. Si partea proasta e ca nu poti sa faci nimic.Dar stii cum e..."Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul". La noi nu mertia sa alergi dupa un vis. In SUA te chinui 10 ani, speli podele ziua si te duci la auditii nopatea, dar intr-un final s-ar putea sa merite. In Romania noastra chiar daca ajungi cineva pe plan national, mori in mizerie (vezi Gica Petrescu, Laura Stoica)... Sau poate daca visezi sa ajungi Regele/regina manelelor ...