ba, mie imi lipseste si serviciul. cafeaua cu colegii, sedintele sforaitoare de lunea, la care n-aveam voie sa dorm, ca tineam procesul verbal (de ce tocmai eu?
), dar mai ales ceea ce faceam eu... ma duc pe la colegii mei si-i vad agitati, ingropati in hartii, stresati... si mi-e dor
. imi vine sa raspund la telefoane, sa ma bag si eu printre dosare, sa-mi iau agenda si sa fug la sedinta, sa ma agit... ultima data cand am fost nici calculatorul de pe biroul meu nu se mai deschidea; cica nu-l mai deschisese nimeni de cand am plecat. o fi murit, saracu'...
dar toate astea nu au dispar
ut, ci sunt pur si simplu puse pe "hold". sincer, eu nu-mi doresc o cariera in adevaratul sens al cuvantului, asa cum vezi in filme. eu imi doresc un job fain, un salariu bunicel si timp de petrecut in familie. pentru ca, oricat si cu oricine ai sta la munca, la un moment dat tot acasa te intorci. si casa aia doresc sa nu-mi fie goala. si nimic nu ti-o umple mai frumos decat copiii...
gina...cand povestesti tu....pare foarte frumos.
dar job-ul acela bunicel...nu stiu daca imi va oferi confortul pe care il vreau.
eu as vrea macar sa incerc sa am si o familie frumoasa, si o stabilitate financiara.