salutare...in primul rand pentru Ralukris...ma bucur mult pentru tine,ai o soacra de milioane..sa iti traiasca...

...citesc mesajele de aici si ma emotioneaza sa vad cat de multe suntem in aceeasi situatie...
...si eu le vb tot asa.."auziti" desi as vrea sa le spun altfel mi-e greu. eu am avut o relatie grea si cu ai mei...cu mama nu ma intelegeam usor iar tatal...n-am spus nimanui tata vreodata...m-a crescut tatal vitreg de care n-am putut niciodata sa fiu apropiata. cu ai lui e altfel...ei ma iubesc chiar daca nu o striga in gura mare ori de cate ori ma vad. viitoarea mea soacra e mai retinuta...dar intotdeauna ma prezinta ca "viitoarea nora" sau "viitoarea fiica". desi, de multe ori, mi-as dori gesturi de afectiune de la ei, cred ca faptele vorbesc de la sine, modul in care se comporta cu mine demonstreaza mai mult ca ma accepta, ca ma iubesc decat daca mi-ar spune-o tot timpul.
eu mai am o problema...cand am cunoscut-o pe soacra mea i-am spus "buna ziua" si asa a ramas de atunci...acum " buna ziua" mi se pare prea distant pentru relatia pe care o avem (ne cunoastem vreo 5 ani si de 2 ani locuim impreuna, eu cu Marius, EL, iar in august avem nunta).deci chiar nu stiu cum sa-i salut...pe ai mei ii salut cu "sarut mana" ca asa am fost crescuta...la mine asta e adevarata problema...ca pana la urma cred ca oricum o sa-i spun "mamica", asa cum face ea cu soacra ei...
..ajutati-ma si pe mine cu un sfat...

da...asa as vrea si eu...dar daca de la inceput am luat-o cu " buna ziua " , acum mi-e tare greu..si e o chestie care chiar ma supara...nu sunt o fire timida dar mi-e greu sa-i spun dintr-o data "sarut mana". si e si reciproc...nici ea, viitoarea soacra, nu prea stie cum sa ma salute.am observat ca i se intampla si cu alte persoane si ma gandesc ca poate si asta ma face pe mine sa ma simt asa...e amuzant pe undeva...semanam...
se va rezolva cumva...adevarul e ca tin mult la ea si imi doresc mult sa ma iubeasca.

Daca soacra ta te iubeste, te iubeste nu pentru modul in care o apelezi tu ci pentru ceea ce esti si reprezinti pentru fiul lor si implicit pentru ei.
Poate ca acum iti este greu sa ii altfel dar dupa nunta poate o vei simti si mai apropiata si atunci vei putea sa treci de la protocolarul "buna ziua", la "sarut mana" si apoi, putin mai tarziu, daca relatia se apropie si mai mult decat acum eu cred ca vei putea sa ii spui si "mama". Este doar o chestiune de timp.
Dar merita sa incerci sa ajungi sa ii spui si "mama".

Soacra mea....de fapt amandoi socrii impun respect.Chiar nu-mi vine la indemana sa le spun altfel decat tanti si nea.Poate mai tarziu....(?)

fetelor...multumesc mult pentru incurajari...
...stiti ce mi-ar placea? sa citeasca si ea ce scrie pe-aici...cred ca ar impresiona-o mult.
intotdeauna am crezut ca nu o sa imi pese de ei, parintii lui, ca oricum ar fi, chiar de nu m-ar vrea nu o sa ma intereseze dar nu e deloc asa.imi doresc mult sa ma placa(desi totul demonstreaza ca o fac) poate si pentru faptul ca sunt mari diferente intre noi...si acum ma refer la diferente materiale...clasica poveste cu printul si cenusareasa...nu ma fac niciodata sa ma simt inferioara din cauza asta si ii respect pentru asta...
...nu mi-as putea dori o soacra mai buna...desi ar putea sa fie un pic mai lipicioasa...

Si eu imi doresc ca soacra mea sa fie mai lipicioasa. Am incercat sa ma apropi de ea prin fapte, prin vorbe, prin idei; am reusit ceva dar nu atat de mult cat as vrea si asta pentru ca asa ii este felul de a fi. Si cu copii se comporta la fel, asa ca de unde as putea spera eu la mai multe???

gabriela...soacra ta nu e lipicioasa dar simti ca te place?
eu mi-as dori gesturi de afectiune dar, chiar cred ca nu stie cum sa se manifeste...cu siguranta ii pasa de mine, tine cont de parerile mele si cel mai important, are incredere in mine.dar...pacat ca e un dar...mi-ar placea sa o imbratisez cand simt asta..sa-i pot da pupici...sau sa-i spun ca tin mult la ea...inca nu pot...cand mai am momente de astea ii mai scriu cate un mesaj pe telefon si apoi imi imaginez cum zambeste cand citeste...nu obisnuieste sa imi raspunda...

De placut ma place, stiu asta (si de la el dar am simtit si eu), dar nu se manifesta decat prin subtilitati.

pana la urma tot mai bine asa...sa fie subtila, retinuta in dragalasenii decat sa nu te placa, nu?

Bineinteles!
Intotdeauna mi-am dorit sa am o soacra cu care sa ma inteleg si de la care sa pot invata multe. Imi place sa vad si sa fac si altceva decat ceea ce am invatat la mine acasa.
Si asa cum spunea si Gaby, ne-am mai modernizat ... si noi si mamele soacre.

stiti ce ma sperie pe mine?
anul viitor...o sa facem primele sarbatori (de iarna) ca familie...in casa noastra (aici, in baia mare) si o sa trebuiasca sa invitam parinti (ai mei si ai lui)...ma tem ca nu o sa fac fata...cu gatitul, cu pregaririle...si o sa se astepte la multe de la mine.imi tot ziceam ca o sa o chem pe mama cu vreo 3 zile inainte sa ma ajute...dar parca n-ar fi corect...
...cred ca asta tine tot de faptul ca n-as vrea sa fie dezamagiti...mai ales ea, mama lui(nu-mi place cuvantul soacra).
noi locuim impreuna de 2 ani deja si lui ii place mult cum gatesc dar...parca ca la ai lui acasa nu e nicaieri...mama lui e buna gospodina si chiar am emotii...ca de fiecare data cand o ajut la ceva...

Cred ca va aprecia mult mai mult ceea ce vei incerca tu sa faci, decat sa o chemi pe mama ta sa te ajute. Crede-ma!

ar fi bine sa existe si un chat pe site-ul asta...sunteti prea rapide...e frumos ca avem atat de multe in comun...noi..miresicile anului 2006...

cred ca asta e unul din lucrurile care ma enerveaza cel mai mult la soacra-mea...ca-mi face mancare sa iau acasa (ei fiind din provincie)...si nu cine stie ce prajitura/tort sau mai stiu eu ce....ne face ciorba de pui si mancare de cartofi, de exemplu, de-mi vine sa i-o pun in cap(X)(X)(X)