Citat:
waaaw...te admir sincer,eu nu as putea vb de cineva care m-a abandonat asa,sau mai bine zis eu nu asa as vedea lucrurile,citind despre ce povesteai tu ma asteptam sa citesc ceva mai urat despre mama ta biologica,dar nimic,sincer tot respectul meu pt asta,mi-as dori la nebunie sa pot gandi ca si tine...eu nu pot gandi la fel...pe mine si pe fratele meu mama m-a lasat cand am fost mici si inca o condamn enorm de mult...cat despre un avort...nu as putea face asa ceva pt nimic in lume,incerc doar sa ma gandesc ce pacat mare poate fii sa omori o viata,sunt contra avorturilor 100%,iar adoptia...da este o varianta la dreptul la viata...sincer te admir tare mult alecsandra si iti doresc tot binele din lume
multumesc si iti doresc si tie la fel. si poate daca ai fi fost in situatia mea ai intelege de ce vb asa de mama mea biologica. pe mine parintii mei nu m-au inveninat ci din contra mamica mea mea imi spunea mereu si imi amintea cu o voce foarte blanda : "avea doar 14 ani" si asta m-a ajutat foarte mult. ce rost are sa ma umplu de venin aiurea, oricum nu pot repara ce a stricat ea. si in cea ce privesc avorturile pe vremea aia erau ilegale dar nu imposibile. si eu am fost si merg in orfelinate destul de des, si va pot spune sincer, nu mai sunt cum erau. intradevar nu este dragostea din familie, dar ai o sansa sa te ralizezi in viata.