offf...tu daria:)tu esti o sensibila si ma emotionezi toata cand povestesti:)

:-*:-*

hormonii laura )

sincer acum, eu am devenit o sensibiloasa de cand am nascut...nu stiu ce hormoni or mai ramas in mine, da eu nu ma pot uita la tv sau sa ascult ceva legat de copii care sufera fara sa ma apuc sa bocesc...ii ridicol cateodata de-a dreptul...sa nu zic de serialul meu preferat Grey's anatomy...ala ii bocet in toata regula cand vad cate un copilas care sufera de ceva boala

daria tu nu esti curioasa de sexul copilului?
cum poti sa rezisti tentatiei ca eu nu cred ca s putea

f tare acest subiect:) mai ales ca prima data intelesesem ca e vb despre cum e afectat copilul si nu cuplul si eram oarecum nedumerita:)
eu cred, in teorie deocamdata, ca un copil ar tb sa imbunatateasca relatia de cuplu prin simplul fapt ca implica sentimentele umane cele mai frumoase fata de o particica din tine si din cel pe care-l iubesti!:neyes: asta fireste dc vb de oameni normali care se iubesc, se rescpecta se implica in cresterea lui si au luat hotararea de a avea un copil impreuna!

nu stiu cum e treaba cu sexul in timpul sarcinii, habar n-aveam ca barbatii pot fi reticenti:lol: da' am o intrebare: libido-ul femeilor scade?:D

eu tot nu inteleg ce vrei sa zici. o fi pt ca inca n-am copii:nlol: adica de la ce fel de comentarii sa se abtina femeile care n-au copii?
sunt perfect de acord cu ce spui tu si mi se pare de la sine inteles ca se produc schimbari fizice si psihice, ti se schimba prioritatile si parereile si e o chestie general valabila ca pana nu treci prin ceva nu ai cum sa intelegi ci doar sa-ti inchipui...deci, ce pareri supara si ar tb sa fie pastrate pt sine?

Clarut sunt multe lucruri pe care spuneam ca eu nu le voi face privind copilul dupa ce il voi avea si acum chiar le fac.
Uite de ex. Mira doarme cu noi, desi cand ea nu exista nu as fi admis asa ceva sub nici o forma.
Uite de exemplu exact cum spunea Corina spuneam si eu inainte de a fi mama, dar lucrurile s-au schimbat. Nu stiu, dar 90% cred ca ea nu are copil. Ea spune ca sotul nu trebuie neglijat, perfect de acord cu ea, dar imediat dupa ce nasti esti super obosita si numai chef de sot n-ai. Cele care au nascut stiu. Esti obosita, stresata de noua meserie de mama, etc. Eu eram mereu cu ochii pe ea sa vad daca respira, etc. si nu ma odihneam deloc.
Intr-adevar sunt dispozitive cu care sa-l auzi pe bebe si eu aveam, dar noaptea dupa ce toata ziua stai cu bebe, faci mancare, curatenie, etc, noaptea daca te trezesti din 2 in 2 ore cand plange, a doua zi esti terminata si nu mai poti face nimic.
Eu pe Mira am tinut-o in patutul ei pana la 8 luni, tocmai ca nu admiteam ca bebeul sa doarma in pat cu parintii cand ea nu exista, dar la 8 luni nu mai puteam sa ma trezesc din 2 in 2 ore noaptea, de oboseala, asa ca am luat-o cu noi in pat, imi era mai usor, daca plangea ii bagam sanul in gura si dormeam amandoua mai departe si uite asa nu a mai vrut la ea in patut si acum dormim toti 3.
Si mai sunt multe, multe exemple despre care poti povesti numai daca le experimentezi, altfel eu zic ca inainte de a le experimenta ai diverse pareri care se pot schimba dupa noua experienta. Din afara totul pare roz cand ai un bebe si e si asa, dar trebuie sa te dedici total, deoarece copilul devine centrul universului unei mame.

dimpotriva

chestia cu dormitul in pat cu noi a fost una dintre lucrurile pe care nu le-am schimbat din teoriile mele da adevarul este ca am si avut un copil bun care nu s-a trezit decat o data pe noapte pana la 7 sapt dupa care a dormit toata noaptea

eu mi-am dezvoltat o teorie facand o statistica a tuturor copiilor din jur si ai prietenelor prietenelor mele etc...copiii alaptati la cerere (cand vor ei, cat vor ei, indiferent daca e ora de masa sau nu etc) se trezesc de mult mult mai multe ori pe noapte decat cei alaptati dupa un program...

dar hai ca am deviat de la subiect...sorry

am citit si eu ca la unele femei creste libidoul...mie nu mi s-a intamplat

Bamba noi am luat-o pe Mira in pat la 8 luni, pana atunci se trezea de 2-3 ori pe noaptea si cerea san si ea cat de cat ok. Dar la 8 luni a fost dezastru, se trezea din 2 in 2 ore plangand si nu o puteam linisti nici cu san, nici plimband-o prin camera. La 8 luni i-au iesit primii dintisori si cred ca de asta era scandalul. Asa ca de la 8 luni dormim toti 3, degeaba am incercat sa o mut inapoi la ea in patut, nu a mai fost posibil. Acum sincer nici nu mai vreau, pentru ca imi place f mult sa o simt langa mine, atat mie cat si sotului.

si alexia a fost un pic mai agitata cand i-au iesit dintii...ii dadeam tylenol seara sa o mai calmeze si dormea destul de ok...

adevarul e ca si mie imi place mult sa ma gudur pe langa ea in pat...dar stiu ca daca o fac o data sau de doua ori nu mai scap de ea pana la 18 ani ) si nu dorm bine cu ea langa mine ca ma trezesc de fiecare data cand se misca...nici ea nu cred ca doarme comfortabil pt ca ii place sa aiba spatiu liber in jurul ei...altfel se agita ca un sifonel

aaaaaaah, am inteles si eu acum:) de fapt nu m=am gandit asa in amanunt si chiar ma intrebam ce poate fi atat de nemaipomenit:lol: cred ca depinde mult de copil, de mama si de situatie. eu sunt obosita dupa o zi de munca si n=am chef de nimic chiar si acum asa ca faza cu neglijatul partenerului atunci cand mai ai si un strumfel plangacios mi se pare perfect valabila:wacko: tre sa ai noroc de un om intelegator langa tine;)
ps: mie tocmai ca nu mi se pare roz, mai mult mi se pare ca femeile ar tb sa se gandeasca bine la ce pp un copil si dc sunt capabile sa=si asume niste responsabilitati pt tot restul vietii.

serios?:D

hormonii aia pentru care ma certam eu ca nu sunt chiar asa exacerbati la femeile insarcinate adevaru' e ca nu stiu daca sunt neaparat hormoni, cat mai ales, cum spuneai tu, o sensibilitate. e o coarda acolo in suflet care s-a acordat parca acum mai mult ca oricand..si care probabil va ramane asa o data cu aparitia lui bebe.

Bamba, sa stii ca la inceput si mie mi-a fost f greu sa dorm cu ea, cum spui si tu ma trezeam din orice si nu ma odihneam deloc, dar in timp m-am obisnuit. Sa ne vezi acum, eu si sotul dormim pe un sfert de pat si domnisoara pe jumatate, cateodata chiar de-a doua si ne odihnim excelent. Eu sper ca pe la 2-3 ani sa doarma in patutul ei, ca altfel la 18 ani ajungem sa dormim si cu iubitul ei in pat, toti 4 .

ai mare dreptate.

nu stiu ce sa zic de chestia cu 2-3 ani...odata ce ii obisnuita acolo cam greu...de aia m-am fortat sa nu fac lucrul asta...am un ex aici niste prieteni care au dormit tot asa cu ea si la 2 ani au incercat sa o puna la ea in camera...scandal, istericale, plansete ore in sir...nici vb...zile si sapt intregi au incercat, plangea pana voma fata...ghici unde doarme si acum la 2 ani jumate...nici nu vrea sa auda de camera ei

compromisul pe care il facem noi ii sa o aducem cu noi in pat dimineata cat ne dezmeticim noi din somn si cat isi bea ea laptele

ups..am mai auzit si eu de cazuri asemanatoare. asta e o problema.

Da Bamba am mai auzit si eu astfel de cazuri, dar sper ca iubita mea sa fie intelegatoare si desteapta si sa doarma in patutul ei pe la 3 ani. Sper sa mai povestim si atunci sa-ti spun ca am reusit.