la fel patesc si eu cu Erika...pana acasa imi bea toata canuta de apa si mamanca tot ce am la mine cu toate ca eu o iau la 12 inca si direct de la masa unde am inteles ca mananca foarte bine...ele zic ca este cea mai mancacioasa dintre toti...este drept ca micul dejun il sare mereu ca inca mai plangem dimineata...mai nou i s-a pus papa pe o tipa de la bucatarie care o tot baga in seama si plange daca nu-i da ea sa manance

Scumpele mele imi puteti da vreun sfat pentru arsuri pe esofag?De vreo 2 saptamani in fiecare seara/noapte am o senzatie destul de puternica de arsura si ma gandeam ca poate o pot ameliora cu ceva.

Mai fetele mele dragi....stiu ca suntem diferite.Eu incerc doar sa va fac sa gasiti o cale de mijloc.Pentru mine, faptul ca mai stau uneori fara el....e o gura de oxigen.Am nevoie de asta ca de aer, pt ca altfel ajung la nebuni.Sa nu credeti ca nu imi este greu.Si eu ma gandesc ca o sa imi fie dor de zilele cu el si ca acum a inceput o alta etapa....dar e foarte bine pt psihicul meu.Simt ca pot sa ma eliberez putin si sa ma bucur de prezenta lui cand suntem impreuna nu sa fiu satula si nervoasa .
Poate ca sunt mai detasata, dar cred ca e foarte important pentru el mersul la gradi.Sa fie in comunitate, sa invete o gramada de jocuri si lucruri pe care eu nu pot si nu stiu sa il invat acasa.Recunosc ca ma simt putin vinovata ca il las pana la 6.....dar e asa de bine sa reusesc sa imi fac toate treburile , sa pot sa ma intalnesc cu cate o prietena, sa ma duc sa imi platesc o factura sau sa imi caut o rochita in oras fara sa alerg dupa el sau sa fiu toata transpirata .sunt relaxata....si parca prind din nou viata.Si ma bucur cand ma duc dupa el.Nu ma gandesc cu groaza ca ma oboseste.Si copilul simte asta.

cunosc senzatia, eu le-am avut pana la final si le mai potoleam cu lapte, muuuuuult lapte

Laura, nu reusesc maine sa ajung acolo, o sa am toata ziua plina fiind sf maria si am vizite, poate pe vineri sa ajung

La mine au functionat niste pastile pe care le-am primit de la Gabi cand a fost in Romania.Dar ...parca erau si la noi niste pastile pt arsuri care se pot lua in sarcina.Maalox sau rennie, nu mai stiu exact.si sa bei lapte.

Eu o sa incerc sa ajung maine.Sa vad daca am timp.Daca nu , poate o las si eu pe vineri.

da si rennie, dar la mine nu aveau efect

trebuie sa ajung ca apoi nu mai am timp, cu toate ca daca sunt gata in max 10 zile ii pot comanda si sapt viitoare, tu ai nevoie mai devreme

fetelor, eu una nu va inteleg de ce faceti atata drama cu gradinita...e un proces absolut normal prin care am trecut majoritatea dintre noi. nu vad unde e drama si de ce trebuie sa plangem.
iar fetelor care inca nu va puteti dezlipi de copii ganditi-va ca nu le faceti bine. nu veti putea sta toata viata cu ei agatati de fusta voastra ca sa nu mai vorbesc ca este bine si pt casnicia voastra sa mai petreceti cateva zile si in doi. fara suparare dar asta e parerea mea.
noi anul asta am fost prima data de cand l-am nsacut pe andrei, singuri fara el la mare si credeti-ma ca ne-am simtit perfect. asta nu inseamna ca nu ne iubim copilul cu toata fiinta noastra dar cateodata mai trebuie si putina liniste.

alina , era mai simplu sa spui in primul rand ce este aceea o creanta (Drept al uneia dintre persoanele care este subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia),apoi sa spui ca plata creante intervine in momentul ajungerii ei la scadenta.
in cazul in care nu s-a executat obligatia de plata a creantei intervine recuperarea acesteia.
Prescriptia de care vorbesti tu se intalneste in toate ramurile dreptului avand termen general de 3 ani. In situatia recuperarii de creante, prescriptia, se intrerupe insa in situatia in care se fac plati partiale, se depun actiuni in instanta care se solutionaeaza favorabil sau se incepe executarea silita

La fel gandesc si eu.Eu zic ca pe langa faptul ca sunt mama, e foarte important sa simt ca sunt si sotie si femeie.Am nevoie de timp si pentru asta.
Nu zic ca voi ganditi altfel.Zic doar ca e bine sa fie bine delimitate lucrurile astea.

Adina da ce"pornita"esti in seara asta
Doar discutam si noi ca fetele,fiecare mama este unica,nu putem fi toate la fel,perfecte sau "asa cum trebuie".Eu imi doresc sa fiu o mama buna sa vedem cum ma prezint peste 3 luni
Eu mi-as dori sa fiu ca tine Laura,e ideal asa

cu ce sunt pornita? mi-am exprimat strict parerea. normal ca fiecare mama este unica, doar ca nu mi se pare normal sa-ti cresti copilul dependent de tine. in viata o sa se loveasca de mii de situatii si nu poti fii mereu langa el. trebuie sa se descurce si pe cont propriu. asta o spun din propria experienta. fiind copil singur la parinti si cocolosita cum nu se poate, mi-a fost foarte greu sa invat sa iau propriile decizii....intr-un cuvant sa traiesc pe picioarele mele.
sa nu mai vb si de ai mei, cat de greu au acceptat faptul ca vroiam sa ma mut singura. se purtau de parca murisem.
si acum cand am 30 de ani mai au momente cand se poarta cu mine de parca as fi un copil.
de asta spun nu fiti dependenti de copii vostri si nici nu-i invatati sa fie dependenti de voi.

nu s-a plans nimeni si nu a facut nimeni o drama...relaxeaza-te Adina...doar ne-am exprimat niste pareri referitoare la situatia cu care se confrunta Simo acum...

doar prin faptul ca toate aproape avem copiii dati la gradinita, ii o clara indicatie ca realizam cat de important este pt ei sa se socializeze...

iar referitor la faptul ca nu ma despart eu de Alexia sa ma duc in vacante sau sa o las peste noapte cu cineva (ca sa imi mentin casnicia fericita sau mai stiu eu de ce)...asta e strict decizia mea...nu vreau sa o las si asta nu o face cu nimic dependenta de mine...copila mea e un copil extrem de sociabil care vorbeste cu toata lumea cate in luna si stele...care nu se agata de mine de nici un fel...doarme singura in patutul ei din prima zi de viata (si eu cu barbatul meu in acelasi pat ceea ce ne mentine casnicia extrem de fericita )... nu ii deloc o plangacioasa sau o razgaiata sau cocolosita...

probabil am facut copii in diverse etape din viata (eu mai tarziu decat altele se pare) si pretuiesc altfel timpul pe care il petrec cu ea...repet e alegerea mea...pt mine familia mea acum o include si pe ea in absolut orice si nu m-as simti completa si fericita daca nu ar fi si ea cu noi oriunde am fi

Eu sunt de acord cu Adina...nu suport sa fie dependent de mine sau de altcineva.Un copil nu e o papusa,e om, el isi apartine lui insusi,nu noua ca parinti,oricat de mult ne place asta cu"e al meu".Singurul lucru pe care il putem face este sa il indrumam sa fie un om corect,sincer,cult,prietenos,sa stie sa separe binele de rau si sa ii fim aproape in ceea ce decide,indiferent daca ne place sau nu.Nu mi se pare normal ca viata mea,a noastra ca soti sa graviteze doar in jurul lui,sau el sa ne vada drept centrul universului sau.Nu intelegeti prin asta ca face doar ce are chef,pur si simplu are locul lui in familie,e prioritar in toate,dar cu limite.Si nici cu chestia " eu te-am facut,tu faci numai ce zic" nu sunt de acord...Cand va creste o sa-si ia campii de nu-l mai vezi...Si ca exemplu,Adina vb de mutat, la mine a fost drama intr-a xa cand mi-a gasit mama tigarile si a facut panarama maxima,iar tata i-a zis ca mai bine sa imi dea bani sa fumez o tigara buna dacat sa bag toate jafurile in plamani,pt ca in final eu voi alege daca sa o tin cu fumaraia sau nu.Si asa a fost,m-am potolit singura.Poate gandesc eu aiurea,dar asta e parerea mea

eu am auzit/citit de lapte...dar sincer nu stiu,nu m-am confruntat cu ele

Nu sunt la prima,Ely,am vazut destule in anii astia,dar m-a bulversat fata asta,ce o fi fost in capul ei de si-a pus streangul de gat...labirintul mintii umane

te aprob, si la noi este la fel, mergem oriunde impreuna, fara ei nu ne-am simti completi asa cum spui tu Gabi, cand am facut copiii stiam ce avea sa urmeze, ca pt o perioada esti mai limitat in anumite chestii, dar nu conteaza, am facut copii pt ca ni-i doream mult, nu pt ca trebuia (sunt multe femei care il fac pt ca trebuie )

nu ne deranjeaza copiii cu absolut nimic, din fericire sunt cuminti amandoi,nu sunt dependenti de noi, nu doarme niciunul cu noi in pat, nu se trezeste niciunul peste noapte sau mai stiu eu ce, cat sa simt ca trebuie sa-i las si sa plec undeva fara ei, iar timp petrec si cu sotul meu, inafara faptului ca suntem cei mai fericiti cand avem copiii in preajma, nu ne dorim sa plecam fara ei undeva, iar asta nu inseamna ca nu sunt femeie si sotie, ma simt femeie si sotie, am o casnicie fericita, am timp si pentru mine si pt noi si pt toti, depinde de fiecare cum vede lucrurile, noi, recunosc ca nu putem sta unii de altii, dar asta ne face fericiti, asa vrem sa fim, iar daca vreodata e nevoie, raman piticii la bunici si iesim oriunde
ne-am dorit copii mult prea mult ca acum sau stiu eu cand sa incep sa ma plang ca n-am timp pt mine, nu simtim nevoia sa plecam nicaieri singuri, suntem o echipa, ei vor face parte din viata noastra pe veci, ne simtim goi si pustii cand copiii nu sunt acasa, dar asa suntem noi, fiecare vede si simte in felul lui, nu avem cum sa fim toti la fel sau sa ne judecam unul pe altul

pe langa asta, sunt de acord cu mersul copilului la gradi, trebuie, este pentru binele lor. este adevarat ca ti se face un gol in suflet la inceput cand il vezi ca ramane acolo "singurel", dar trebuie