anidaaa scrie:
da. poate am exagerat spunand "gresesti" dar imi mentin parerea in legatura cu celelalte afirmate.
intr-adevar este o loterie sa ai o casnicie reusita sau nu, sa ai un copil sanatos din punct de vedere medical si psihologic dar sa mai si adopti un copil care are sa zicem grave probleme comportamentale, eu una, nu as risca.
atata tm cat pot avea copilul meu, cum se spune, bun rau este al meu. nu stiu cum as reactiona ca, copilul infiat sa-mi creeze probleme.
si eu m-am gandit de multe ori, nu sa adopt, pt ca asta clar nu as face-o niciodata, ci sa iau un copil de la casa de copii sa o tin la mine in week-end, sa-i platesc excursii, sa-i ofer un plus de confort material dar apoi am zis sa nu ma complic, pot ajuta in alte multe feluri decat sa aduc un necunoscut in casa.
am mai discutat cu prietenii asta, mi s-a mai spus ca sunt rea si insensibila dar va intreb cati din cei care sustin ca ar infia, ar face-o intr-adevar. asa e frumos sa vorbesti dar.. am vazut cu pisicile mele...toata lumea se juca cu ele, le mangaia dar daca propuneam sa o ia acasa, toti se eschivau, nu vroiau sa-si asume responsabilitatea cresterii unei amarate de pisici.
asa ca...
sunt perfect de acord cu tine .Ai dreptate, e cale lunga de la vorba pana la fapta.
eu am de mult in cap ideea cu adoptia desi putini prieteni sunt de acord cu asta.S-a accentuat o data cu sarcina, pt canu imi place sa fiu insarcinata, dar imi doresc 2 copii ...asa ca tb sa gasesc o cale sa se intample asta.
Oricum , la mine probabil nu se va intampla niciodata adoptia....voi vedea dupa ce nasc.Ionut e total impotriva si gandeste exact ca tine Adina , desi e prost de bun in multe alte chestii.Asa ca nu voi putea sa adopt un copil pt mine, tb sa aiba si mama si tata...