Ayrun scrie:
pentru mine personal Clarut, DA este prea frumos sa fiu mamica, ne-am dorita atat de mult acest copil, dar atat de mult, incat nimic nu ma face sa ma uit in urma la felul cum era viata mea, care de altfel a revenit cat de cat! Da, nu zice nimeni ca nu sunt sacrificii, dar ti le asumi din momentul in care te gandesti ca vrei un copil! din punctul meu de vedere nu este atat de greu

Nimic, dar nimic in lume nu se compara cu bucuria si implinirea de a fi mama. e greu, e total diferit de orice altceva, nu exista nici manual nici carte nici curs care sa te pregateasca 100%. dupa cum nu exista film, articol sau discutii ci doar PRACTICA! pe de alta parte, eu am mai spus aici ca viata ta se schimba total. si cine spune ca nu se schimba inseamna ca e teribilist. Normal ca atunci cand iti doresti copilul, si imi place sa cred ca toate familiile care fac copii si-i doresc, iti asumi si "riscurile" (desi nu sunt riscuri, e gresit folosit termenul, mai degraba "schimbare" decat risc..). insa nu banuiesti, inainte de a naste, toate schimbarile care survin, tot universul care se roteste parca in alt sens decat ai vrea tu, si exact cum spunea si Laura, "furi" cateva momente pentru tine, si esti un pic depasita de evenimente. dar va dura mai putin decat iti imaginezi; insa trebuie sa te innarmezi cu rabdare si sa iti tot repeti ca e atat de trecatoare aceasta perioada incat e pacat sa te lasi coplesita. stiu, e usor sa dai sfaturi, dar eu spun din ce am trait..ca si eu de cateva ori m-am lasat coplesita; insa in toata acea lipsa de timp pentru mine si pentru ce faceam inainte, in momentul in care o lipeam pe Maria de mine sa-i alin crampele sau cand papa (cum inca mai papa si acum) la sanul meu si ii vedeam buzitele si limbuta cum se misca cu sete si cum se uita apoi la mine multumindu-mi sunt cea mai fericita si implinita mamica din lume. si restul poate oricand cobori pe locul 2.
p.s. repet, insa, cine spune ca nu se schimba nimic inseamna ca e inconstient (nu pot sa cred ca face aceleasi lucruri cu copilul in brate, langa el sau in carucior...si da, e greu, f greu in primele saptamani sa te adaptezi la ceva cu totul nou, la ore de nesomn, la clipe in care faci aceiasi si aceiasi rutina..si in care se instaleaza oboseala psihica. aceasta oboseala psihica, mai ales cand nu ai niciun ajutor, sau doar unul mic, este coplesitoare de multe ori...