da este foarte greu si trist cand pierzi pe cineva drag, dar trebuie sa te intaresti si sa mergi mai departe, altfel cedezi psihic. eu nu am vb despre asta pana acum pt ca nu am avut dispozitie si vreau sa trec peste, dar si noi am trecut prin asta acum 3 saptamani cand l-am gasit in casa mort pe tata lui Silviu si am avut un soc maxim, unde era un om sanatos, care a disparut brusc, nu se astepta nimeni la asta . ma uit si eu la Silviu si ii simt tristetea, pt ca nu are cum sa nu existe, unde mai ales ca si-a pierdut ambii parinti intr-un timp atat de scurt, asta i-a pus capac, in sfarsit, ideea este ca trebuie sa fim uniti, sa ne sprijinim ca familie si sa mergem mai departe .

Simona, iti doresc multa forta sa poti trece peste !

imi pare foarte rau si pentru sotul tau anca.......sigur trece prin momente foarte grele....important este ca arefamilie acum care il sustine si asta il ajuta sa mearga mai departe......

vai Anca cred ca a fost teribil ( multa putere sa treceti peste asta!

Se intampla nenorociri in toate familiile, asta e viata din pacate...firea umana e puternica insa, mergem mai departe, cu greu, cu durere, invatam sa traim pt cei care raman si pt noi

Condoleante!
Dumnezeu Sa-l ierte!

Acum am inteles de ce ai lipsit acum ceva timp cateva zile de pe net, cand toata lumea intreba unde esti, ca tu tot timpul erai online..

asta cred si eu ca e secretul.Sa ai pe cineva langa tine care sa te sustina si sa fie acolo cand ai nevoie.Si la noi cred ca eu l-am ajutat pe ionut cand a murit fratele sau.Am avut multa forta, nici nu stiu de unde.Am suferit mult in tacere, dar am fost puternica pentru ca mi-am dorit sa am o viata normala.Ionut a avut multe momente in care vroia sa stea singur si eu trebuia sa ghicesc cand are nevoie de mine.Un an de zile nu am iesit in club, nu am dansat...decat...cred ca la o nunta.In fine...asta este...trece.E greu si cand nu esti persoana direct implicata.

Offfff scumpele mele....toti suntem necajiti la un moment dat in viata asta,imi imaginez cat de greu a fost si pentru voi Laura si Anca sa va sustineti sotiorii in asemenea drame....este ingrozitor sa pierzi pe cineva atat de drag....mai ales persoana care ti-a dat viata...te simti ciuntit,te simti ca si cand mori odata cu ea,ca si cand ramai singur pe lume.Povestea ta Laura o stiu si te imbratisez inca o data ca ti-ai ajutat sotul sa treaca prin asa ceva...
Condoleante Anca familiei tale pentru pierdere si toata sanatatea si puterea din lume sa treceti prin asta...multumesc frumos pentru sustinere
Mie imi este foarte greu pentru ca de mica am fost "obsedata" de mami,o iubesc cu toata fiinta mea si niciodata nu mi-am putut imagina viata fara ea si acum sunt fortata sa fac asta si este ceva de nedescris,este o durere pe care o simt cu fiecare celula a fiintei mele.Probabil si din cauza ca nu am inca copii care ar fi trecut automat pe locul intai in inima mea,imi este mai greu.
Eu am fost intotdeauna cea puternica in familie si acum sunt la fel de fata cu ei...eu alerg sa rezolv toate,pe mine ma tolereaza mami cel mai bine,eu ii ajut cu tot ce au nevoie,nu prea m-au vazut plangand dar cand ajung acasa sau pe strada este jale...jur ca imediat cum inchid usa acasa la mine cad in genunchi si plang cu orele si ma jelesc si ma rog ca o batranica la Dzeu sa faca ceva...orice numai sa nu se intample asta !!! Numai sotul meu,dragul de el stie exact cum sunt eu si cum suport toata situatia asta...
N-am crezut ca voi putea vorbi asa cu voi dar ma ajuta enorm sa ma descarc asa si sa simt ca sunt oameni peste tot in lumea asta care se gandesc la mine,sufera pentru mine si se roaga sa-mi fie bine...este ceva mult prea deosebit...dar nu-mi place ca va intristez,va fac sa plangeti

Simo povesteste cu noi si descarca-te pt ca iti face bine...si ii bine ca plangi si nu tii in tine

Poate ca ai dreptate si ti-ar fi un pic mai usor daca ai avea un copil...o prietena de a mea i-a murit tatal in ian (si acolo o poveste tare trista ca ea a insistat sa isi scoata o tumoare care o avea pe creier inainte sa vina sa o viziteze si a murit dupa operatie cu toate ca se simtea bine inainte)... in martie a ramas insarcinata si chiar imi zicea ca a ajutat-o f mult faptul ca a avut catre cine sa isi indrepte toata dragostea si catre cine sa isi concentreze atentia

da, este foarte greu cand pierzi pe cineva drag dar asta este...viata merge mai departe si trebuie sa ai forta si taria sa te ridici si sa continui sa traiesti...cred ca fiecare dintre noi trecem la un moment dat prin asta...stau si ma gandesc cat de greu trebuie sa-i fie unei mame sa-si imgroape copii...bunica sotului meu este destul de batrana(are cam 80 de ani) si de bolnava...a avut foarte multi copii dar jumatate din ei i-au murit cand erau mici...dar acum cand te astepti sa mori tu pt ca esti batrana sa iti moara copii...anul trecut i-a murit o matuse a sotului, iar acum o luna un unchi...imi pare atat de rau de ea cand o vad cat sufere

Buna seara fetelor!

Am intrat sa va urez un weekend placut

Eu maine plec la Ileanda, unde este inmormantat tatal lui Mihai, mergem sa aprindem cate o lumanare si sa ducem flori la cimitir. In ianuarie se implinesc 3 ani de zile de la moartea lui

O seara frumoasa tuturor!

buna dimineatza fetelor........Sper ca e mai buna astazi.....va invit si la o cafea ....sau un ceai

buna Carlita....noi suntem bine...de luni incep si eu scoala si cred ca o sa fiu robocop dar ne descurcam noi intr-un fel sau altul
poze am sa mai fac cu ingerasul meu in momentul cand voi avea timp sa ajung la coafor si asta sigur in luna noiembrie....m-am saturat sa ma vad pana si in poze ca ''mamaie Saveta'' (sper ca nu o cheama pe bunica nimanui asa si ca nu am jignit pe nimeni,e doaro expresie pe care o folosesc des)cu parul in coada de cal ....
cum merge scoala la tine?

offffff ce trist....condoleante Anca....Dumnezeu sa-l ierte!!!
vai mai fetelor intr-adevar cred ca atunci cand ai copii treci mai ''usor'' peste un necaz, desi durerea sunt sigura ca e aceeasi.....
fetelor va doresc multa sanatatea,multa putere,rabdare si multa iubire sa treceti peste toate necazurile...va pupam

buna fetelor!
ce faci ely? ce mai face printesa ta? abia astept sa vad ce schimbare iti faci la coafor...cu toate ca nu cred ca o sa indraznesti sa iti faci ceva major dupa cate am inteles de la tine...eu nu am nici o treaba in privinta asta...daca mi se pune pata ca vreau sa ma tund scurt nu ma las pana nu o fac...acum m-am mai potolit dar in liceu acum erau cu parul lung, acum cu parul scurt, acum cine stie cum ma vopseam...cred ca am incercat cam tot ce s-a putut mai putin blondul( nu cred ca mi-ar sta mie bine dar am fost facuta suvite, mese etc) socam tot timpul colegii
cu cine o sa-ti lasi printesa cand mergi la scoala?

fetelor, in tot acest timp am citit in tacere. Am avut o perioada si o am inca, in care simt nevpoia sa fiu eu cu mine si cei dragi si fara dispozitie d evb, interiorizata. Nimic grav, doar ca se adunasera multe si nu mai stiam cine sunt, etc. Inca ma regasesc.

dincolo de asta, Simona, desi nu am mai vb de ft, ft mult timp, sunt AICI. la fel si Ayrun si laura si carlita si toate celelalte de aici, nu imi vin toate numele acum.

sa stiti ca in astia 5 ani de cand sunt cu radu, am trecut prin 5 decese in familia lui, rapide, durerpoase, ultimul fiind suicid. Iar acum 2 ani tatal lui. zSi stiu perfect cum e. Noi suntem temeliile sotilor nostri.

Capul sus fetelor!!!

elyt, felicitari pt veronique, cu intarziere

Imi este tare tare dor de tine.......multumesc

multumim frumos

suntem bine lily cum spuneam.....fata va ramane la soacra mea cat timp sunt eu la scoala.....mai am pana pe 1 februarie 2011 si apoi examenele si am terminat,sper sa treaca cat mai repede,desi imi place cateodata sa merg singurica la cumparaturi,tot timpul ma gandesc la Veronique si parca vreau sa termin mai repede sa ajung acasa la ea...ciudat,nu?
miercurea viitoare vreau sa-mi fac programare la coafor,gata m-am decis,ma duc cu fata dupa mine ....nu cred ca va fi o schimbare drastica dar cat de cat ....nu ,sincer nu am curaj,iubesc parul lung....vedem noi dupa cum va arata.....stiu cam ce vreau dar sa vedem cum voi arata
Erika ce face? a inceput sa faca si pasi? va pupam fetele

si ea este bine...din ce in ce mai rasfatata si fara stare...face catva pasi dar numai sustinuta sau daca se tine de ceva...in schimb se deplaseaza foarte repede de-a busilea...am inceput sa si vorbim...de aseara o tinem mereu cu tata...mama a fost prima dar a durat foarte putin...si eu patesc la fel ca tine...daca plec singura stau si ma gandesc mereu la ea si abia astept sa ajung acasa cu toate ca stiu ca este ok si ca sta cuminte cu Laurian