Scrisoare pentru mami
Buna dimineata mami….azi e a 13a zi de cand tu nu mai esti si prima in care nu m-am trezit plangand si m-am gandit sa-mi descarc sufletul tie asa cum faceam candva si tu ma ascultai,ma mangaiai si-mi stergeai lacrimile… Am trait si luptat impreuna 2 ani jumate cu boala asta nenorocita,insa cel mai intens a fost asta…anul 2010 a lasat cicatrici adanci in inima,sufletul si gandurile mele,mi-am implinit o dorinta arzatoare de a deveni sotia sufletului meu pereche,ai fost acolo si te-ai bucurat enorm,poate ca-ti doreai asta mai mult decat mine….am facut-o pentru tine,ca sa fiu sigura ca te am langa mine si sa-ti mai aduc putina fericire in suflet,apoi am ramas fara loc de munca si chiar daca m-am speriat la inceput apoi m-am ingrozit de-a deptul pentru ca mi-am dat seama ca asa a fost scris,ca sfarsitul tau se apropie si ca eu trebuie sa ma bucur maxim posibil de tine.La fiecare 3 saptamani mergeam impreuna la chimioterapie,Doamne ce frica iti era mami,Doamne ce te mai mangaiam si sarutam si te asiguram ca o sa fie bine….in iulie te-am facut sa plangi de fericire cand am venit la tine la spital dimineata si ti-am spus ca am luat licenta cu nota mare…..ai plans mult si mi-ai spus ca esti tare mandra de mine ca am reusit asta cu toate ca sufeream mult pentru tine,ca lupta cu nenorocita asta de boala imi ocupa tot timpul…te vad,aud si acum:”Doamne ma mami ce nota mare ai luat….cand ai avut timp si putere sa inveti?offff…desteapta mea!”Apoi in saptamana nuntii noi amandoua tot in spital eram si in loc sa-ti faci griji pentru tine te gandeai la mine si suspinai ca o sa fiu mireasa si nu ma dedic 100%pregatirilor si stiai chiar daca eu nu-ti aratam ca eram agitata….dar am reusit impreuna si in vinerea nuntii te-am adus acasa si luni imediat dupa ne-am intors.Doamne cat de fericita ai fost la nunta mea,n-ai avut nici o durere,ai avut pofta de mancare,ai stat toata noaptea mami si ai plans de fericire pentru mine si a fost din cauza asta cea mai fericita zi din viata mea de pana acum….prezenta ta acolo a fost totul pentru mine…TOTUL.Te aud si acum cum imi spuneai a2a zi plangand:”ai fost cea mai frumoasa mireasa din lume mami,ati fost fericiti si ati zambit intr-una,a fost o nunta de poveste mami nici n-am cuvinte sa exprim cum a fost si ce-am simtit….te iubeste Emi mult mami,sa ai mare grija de el! Te am filmata la nunta cum ne faci o declaratie radiind de fericire si ne spui:”le doresc din inima sa fie fericiti,sa faca 2 copii nu 10 asa cum isi doreste Emi si sa stie ca-i iubesc,va iubeste mama mult mult de tot !!!!” A trecut nunta si s-a dezlantuit IADUL….ai inceput sa te simti foarte rau dupa chimioterapie,ti-a cazut si parul,ti-ai pierdut si speranta iar eu…plang intr-una zi si noapte ascunzandu-ma de tine.Ai mai rezistat 3 sedinte de cura care au fost crunte….am stat cu tine zi si noapte in spital si te-am ingrijit si te-am iubit si m-am asigurat ca ai parte de tot ce e mai bun posibil…am avut nenumarate discutii cu doctorita in care ea ma asigura asta si-mi spunea ca sunt o femeie tare deosebita si puternica dar la insistentele mele la ultima cura am aflat cumplita veste:”la mami nu mai poate fi vorba de ani in nici un caz,totul se rezuma la cateva luni” Doamne ce-am simtit incepand din ziua aia 5 octombrie……....................................... Drumurile Bucuresti-Tulcea si invers erau cumplite…cateodata vroiai la toaleta si trebuia sa ne descurcam in masina cu plosca,cateodata aveai greturi mari si foloseam pungi,tot timpul eram cu privirea pe tine sa vad ca respiri…am facut totul din suflet si cu toata dragostea din lume,nici o secunda nu mi-a fost greu sau scarba,chiar imi spunea Emi:”ma uit la tine iubito cum te dedici lu mamica si ma sochezi…te iubesc enorm”Tot timpul te priveam disperata si constienta ca nu te voi mai avea pentru mult timp,nu mai vroiam sa ma despart de tine nici o secunda,iti vobeam bland si te linisteam ori de cate ori erai speriata,agitata,obosita…eram noi doua.Ce te mai mandreai cu mine cand iti spuneau medicii,asistentele,colegele de salon ca ai o fiica tare frumoasa si iubitoare si tu spuneai tare si apasat:”asta e fata mea,ea e fata lu mama,sufletul meu” De pe 5 octombrie pana pe 18 noiembrie am trait IADUL…..am vazut cum mami meu,scumpa mea tanara si frumoasa si cicalitoare si grijulie se transforma…..aveai picioarele umflate butuci,nu te-ai mai putut ridica din pat,aveai greturi ingrozitoare,am inceput sa folosim pampers,nu mai puteai sa te hranesti si beai doar apa cu paiul……ai inceput sa slabesti teribil si sa delirezi de la morfina…Doamne Dumnezeule nu am crezut vreodata ca pot supravietui unei asemenea suferinte,ajungeam seara acasa si ma prabuseam langa usa de durere si plangeam pana dimineata!Stateam langa patul tau si te mangaiam si incercam sa vorbesc cu tine,ma priveai direct in ochi dar nu mai erai tu acolo mami,nu mai erai tu……..Aveai dureri mari si cateodata tipai toata noaptea,tare necajiti au fost tati si Nico.Eram disperata,se apropia momentul si nu vroiam sa accept,am vorbit cu doctorita si am facut un plan sa te hidratez acasa…am adus asistente,am cumparat tot ce trebuie si ti-am facut cateva hidratari pana cand m-a sfatuit tot doctorita ca asa nu fac decat sa-ti prelungesc chinul….greu a fost sa nu pot face nimic,stateam asa ca tuta si ma uitam la tine,imi era imposibil,incercam sa te hranesc cate putin,cumparam tot ce citeam si auzeam in speranta ca poate vrei dar iti era imposibil,nu mai aveai putere nici sa vorbesti.Ai ajuns cred ca la 30 de kg…Doamne ce greu imi e si acum sa-mi amintesc,GROAZNIC….nu ma mai puteam abtine si curgeau lacrimile siroaie pe fata mea numai cand intram la tine in camera…era un aer morbid,era durere,tristete si disperare in sulfetele tututror,venea lumea la tine sa te viziteze,cei care stiau ca se apropie sfarsitul si toti au suferit socul vietii lor la vederea ta si toti au plans impreuna cu noi.Ai facut de la statul in pat de o luna escare,rani ingrozitoare,rani deschise pe tot corpul care faceau infectie si tati impreuna cu noi ti le curata cu manutele lui,cu ceaiuri,cu comprese sterile,te bandajam in fiecare zi si tare mai plangeai Doamne…sa te lasam in pace,sa nu te mai chinuim si la sfarsit dupa ce te schimbam,spalam,curatam rani si schimbat lenjerie ne pupai pe toti si-i spuneai lui tati:”asa ma papusica vezi ca se poate si cu frumosul” In ziua de 18 noiembrie am venit la 7 dimineata la voi….am fost la farmacie sa refac stocul de comprese,leucoplast,crème,pampers….ne-am facut ritualul de zi cu zi de a te curata si toate cele….tare suparata ai fost pe noi,tare ai mai tipat sa te lasam ca tu mori,sa te iubim ca tu azi mori….a fost prima data cand ai spus asa ceva si am inmarmurit toti 3…ne uitam unii la altii ca prostii,toti ingrozitit si cu lacrimi in ochi….ai cerut apa dar nu ai putut sa o bei,nu mai puteai inghiti….deodata ai inceput sa respiri foarte greu,sa te inrosesti si sa spui niste cuvinte pe care nu le prea intelegeam ,mi-am dat seama ca inimioara ta a inceput sa cedeze,Nico chiar a spus cu lacrimi in ochi:”nu mai trece mama de ziua asta!!!!”Te-am pupat intr-una,imi strangeai mana si ti-o simteam calduta si muream pe interior stiind ca data viitoare cand te voi mangaia vei fi foarte rece…erai un schelet cu piele pe el…te pupam pe fata si nu simteam decat oase,inima-mi iesea din piept…Doamne crunte clipe,CRUNTE…..Cred ca 5 minute nu am stat langa tine dar faceam liniste ca sa te auzim respirand,Nico cu tata erau in bucatarie iar eu m-am dus sa-l schimb de pampers pe bubi…am trecut pe la tine,respirai,ai ridicat privirea si te-ai uitat la mine,am fugit la bubi si in urmatoarele 10 secunde am auzit cele mai terifiante cuvinte din toata viata mea spuse de tata:”fetelor nu mai respira,gata…a murit mama !” Doamne Dumnezeule……….mor de durere mami si acum….am fugit la tine,stateai in pat fara suflare,am tipat,am urlat ca o fiara,am murit cu 10 ani in clipa aia,m-am pus langa tine si-ti pupam manutele,tati plangea ca l-ai lasat singur….jale mare in casa noastra,in sufletele si vietile noastre…..NU VOI UITA TOATA VOATA MEA IMAGINEA TA FARA SUFLARE….poate trebuia sa simt usurare ca te-ai eliberat dar durerea care ma apasa in continuare este mult prea mare…..cele 3 zile de priveghi nu-mi amintesc nimic,nu am vorbit cu nimeni,doar am plans pana am cazut,pana am cedat,pana am simtit ca cel mai bine ar fi sa mor ca sa ajung la tine…am socat pe toata lumea,nimeni nu ma mai vazuse asa dar nu mi-a pasat de nimic…decat de durerea mea imensa !!!Au venit sute de oameni sa te vada,sa te planga,ai primit galeti de flori si coroane de prin toata lumea…ti-am facut o inmormantare ca la carte asa cum imi place mie sa fac totul….sa fii mandra de mine chiar si pe lumea cealalta…dar nu cred ca a mai contat asta pentru cineva….De atunci am stat izolata in casa,cimitir si la voi acasa….nu am raspuns la telefon,nu am aprins laptop-ul decat cateva minute fortata de iubi….vin la tine la mormant si cand citesc numele tau pe cruce imi vine sa urlu,imi vine sa ma jupoi de vie,mi-am umplut casa de poze cu tine,ard non stop lumanari,ascult inregistrarile cu tine,nu-ti sterg numele si poza din telefon…cand ma suna tata imi apare MAMA si o poza cu tine fericita.De 2 zile dorm bine si parca simt din nou cum e sa-ti fie foame,aseara am reusit sa rad si am adormit plangand simtindu-ma vinovata pentru asta….nu mai cred in nimic:in rai,iad,in reincarnare,in faptul ca sufletul tau e cu noi 40 de zile….vreau sa stiu sigur asta,vreau sa simt,vreau sa-mi apari in vis sa-mi spui ceva…TE IUBESC MAMI.
_________________ "Este pustie lumea fara tine Si cerul de deasupra ei Si vantura oceanul de scantei, Nemaiavand la cine sa se-nchine" (pentru mami...vesnic in inima mea !!!)
|