Simo, sa iti dea Dumnezeu putere sa treci peste momentele astea
Va scriu si eu desi imi este greu, ma gandesc ca poate asa mai scap si eu de stesul care ma apasa. In saptamana de dinainte de revelion, am fost la controlul obisnuit la medicul de familie si am descoperit o tensiune mult prea mare 15.9. Am ramas socata, toata sarcina am mers bine si nu am avut probleme cu tensiunea. M-a pus pe regim alimentar, fara sare si m-a chemat din nou la control, am oprit medicamentele date din maternitate....tenisiunea tot nu s-a stabilizat. Mi-a dat pastile pentru tensiune....Cu mult stres, stiind ca pot sa fac eclamsie, am trecut peste revelion si am asteptat cu sufletul la gura ziua de luni cand ma intalneam cu medicul ginecolog, I-am spus ca am HTA, mi-a verificat si ea tensiunea si aveam 12.7. M-am linistit brusc. A urmat ecografia....pentru a treia oara consecutiv, a gasit stomacul gol al bebelusului. In momentul in care mi-a zis ca trebuie sa-i spuna neonatologului mi-am dat seama ca e ceva in neregula cu puiul meu. Mi-a explicat ca e posibil sa aiba atrezie de esofag si ca din acest motiv sa nu incghita lichid amniotic...Nu am inteles nimic in acea seara, eram mult prea socata. M-a chemat initial luni sa-mi faca testul non-stres si apoi s-a razgandit si mi-a zis ca mai bine ma interneaza luni, facem testul si apoi vedem cum facem cu nasterea. Toata seara am fost ganditoare, nu aveam curajul sa ma intersez ce inseamna "atrezie de esofag". A doua zi am fost la medicul de familie, oarecum bucuroasa pt ca cu o seara inainte aveam tenisiunea aproape de valoarea normala. Insa din nou surpriza: 15.9. A mai scos un tensiometru, a verificat si cu acela si mi-a zis " Nico, tot nu e bine, ai 15 cu 9, nu avem ce face marim doza de Dopegyt si ne vedem din nou joi". Deja era devastata...nu mai intelegeam nimic..de unde au aparut toate problemele acum la final....Acasa mi-am facut curaj si am cautat pe net sa vad exact ce inseamna atrezia de esofag si am aflat ca este o malformatie congenitala destul de grava.....de atunci nu mai am liniste, ma rog la Dumnezeu ca bebelusul meu sa fie sanatos si sa traiasca. Astept ziua de luni cu mari emotii, mi-e foarte frica...Doar atunci voi afla soarta copilului meu. Un copil pe care mi-l doresc din toata inima. Ieri ma uitam la surorile mele cum isi alaptau copii si eu nu ma puteam gandi decat la faptul ca eu voi putea face acest lucru cu bebelusul meu pe care l-am purtat in burtica 9 luni de zile. Incerc sa fiu optimista, ma abtin cu greu sa nu mai plang, stiu ca ii fac mai rau lui daca eu plang si ma agit. Ii urmaresc fiecare miscare, ma linistesc atunci cand il simt, incerc sa vorbesc cu el si ma apuca plansul...
Ieri mi-a venit scaunelul de masina pt bebe, comandat inainte de rev...m-am uitat la el minute in sir si ma rugam ca sa apuce sa il plimb in el. Pentru sambata aveam planuri sa-i cumparam patutul, salteaua si lenjeria de pat. Acum refuz sa ii mai cumpar ceva, e ceva ce ma opreste...
peste 4 ceasuri imi sosesc socrii in vizita pana in 2 febr... 
ma incearca sentimente extrem de amestecate...dupa toata experienta cu cumnata-mea parca deja mi-i frica de musafiri in casa 
