"Cine a omorat-o pe Raluca?

N-am scris despre Raluca Stroescu pentru ca au facut-o confrati de-ai mei, emitand teorii pro si contra corporatiilor care omoara oameni. Astazi insa simt nevoia sa-mi spun parerea. Si am un motiv foarte serios.

Vineri am primit un e-mail care m-a cutremurat: "O ora pentru Raluca si pentru noi". Initiativa este laudabila, dar mesajul contine o acuza foarte grava: "Noi am omorat-o pe Raluca!".

Cu tot respectul, nu sunt de acord. Nu noi am omorat-o pe Raluca! Suntem, poate, vinovati de modul in care a evoluat aceasta societate. Suntem vinovati de faptul ca nu ne mai simtim bine intr-o masina mica si vrem un SUV. La fel cum suntem vinovati pentru ca nu ne mai place parizerul si vrem pateu de gasca. Sau ca vrem sa ne dam copiii la cele mai bune gradinite, din dorinta de a ne lauda cu ei, cat sunt de destepti. Gresim atunci cand stam la birou cu orele, renuntand la intalniri cu prietenii. Dar si mai mult gresim atunci cand nu mai avem timp nici macar o data pe saptamana pentru un film, un gratar sau o plimbare prin parc.

Ei bine, nu noi am omorat-o pe Raluca. Intreaga planeta se invarte intr-o directie, poate, gresita. Suntem consumatori prin excelenta si am ajuns sa ne extaziem in fata unei ciocolate, in loc sa ne bucure susurul unui rau de munte. Cred, totusi, ca aceasta transformare se numeste simplu, EVOLUTIE. Unii ii vor spune INVOLUTIE si vor afirma, pe buna dreptate, ca era mai bine la 1750 cand pe sub perucile impozante ale regilor colcaiau paduchii. Asta pentru ca sapunul si samponul nu erau promovate masiv la TV.

Cand nu mai ai deloc viata personala, deja ai murit. Raluca, angajata unei multinationale, murise de multa vreme. Daca ar fi avut un iubit, si-ar fi dorit mai mult sa se joace cu parul sau, pe o banca in parc, decat sa completeze rapoarte pentru cine stie ce client. Daca ar fi avut niste parinti care sa ii dea, saptamanal, incredere si energie, atunci nu ar fi muncit si duminica. Poate ca duminica ar fi mers acasa la mama sa pentru a manca o ciorba de fasole. Eventual, cu ceapa.

Daca Raluca Stroescu ar fi avut cel putin o prietena, aceasta i-ar fi spus: "Mai fata, ce e cu tine? Arati groaznic, odihneste-te!". Probabil ca nu a avut, ceea ce i-a permis companiei in care a lucrat sa inventeze un nou slogan: "Angajatii nostri isi dau viata pentru proiectele clientilor. La propriu

intr-adevar, nu responsabilitatea fata de munca a dus la sfarsitul ei, ci iresponsabilitatea ei fata de propria persoana, de propria viata. nici o companie, nici un loc de munca oricat de bine cotat nu merita sa-ti sacrifici viata. si nimeni nu te poate obliga sa muncesti pana la epuizare. pot sa te ameninte cu concedierea dar, nu e un rau mai mic sa-ti pierzi slujba decat sa iti pierzi viata?

poate sunt cam dura, dar parerea mea e ca ea e responsabila. ea si familia ei care acum acuza atat de vehement. de ce nu au ajutat-o? de ce a fost singura cand era in viata si nimeni nu i-a spus sa se opreasca?
poate se invata ceva din aceasta nefericita experienta. sa se odihneasca in pace.

trebuie sa ma gandesc f bine ce sa raspund la sub asta....
Eu lucrez ca negrul si imi place ce fac.Nu pot sa ma opresc.Lucrez si sambata.
Dar profit cat pot de timpul liber.
E cam tarziu.Trebuie sa ma gandesc maine la un raspuns.M-ati pus ped ganduri....

stii care e ironia sortii? cand esti tanar si vrei sa te distrezi nu ai bani, iar cand reusesti sa aduni banii, realizezi ca esti deja mos ... nu mai ai varsta distractiei si nici puterea necesara pt a te distra! Tot la batranete realizezi ca ti-ai irosit viata muncind ca nebunul pt "a te realiza" ..... pentru a avea cariera, bani, faima, masini, case, putere...si ca nu ti-ai trait viata!

e pacat ca e asa intr-adevar.
dar fie vb intre noi va convine sa traiti cu un salar de 5 mil si sa "lucrati"de la 7 la 3
(vineri program scurt)?
mie una nu.
imi doresc sa imi permit sa ma duc intr-un concediu, sa intru la cumparaturi si sa nu ma gandesc ca imi termin ultimii bani, sa pot sa imi fac un moft fara a fi problema ca nu am ce manca 2 zile.si atunci muncesc(pe bune)de la 8 la 6, 7,8 cat o fi si sambata daca e nevoie.
dar munca e munca si viata PERSONALA E VIATA PERSONALA.chiar nu vb nimic de munca cand ajung acasa sau sambata si duminca.reusesc sa ma detasez.si e f bine asa.

atunci pentru ce am mai facut atata scoala?sa nu arat ce pot?
eu cred ca fiecare isi stie limitele sau asa ar trebui sa fie.Eu nu am avut concediu 3 ani la rand....dar a meritat.e adevarat ca eram obosita dar trebuie sa gasesti solutia sa iti incarci bateriile.

eu consider ca fiecare isi stie prioritatile in viata.....si catre ce este inclinat mai mult...viata de familie sau cariera.....

eu una mi le doresc pe amandoua in aceeasi masura.....mi s-a spus de catre sefa mea in interviul de evaluare ca acest lucru nu este posibil.....ba da...este posibil..pt. ca asa vreau eu....vreau un loc de munca care sa-mi aduca satisfactii profesioanle si materiale si vreau o familie care sa ma implineasca atat ca mama cat si ca sotie....

am avut o perioada acum 2 ani care mi-a marcat viata, care mi-a adus numai probleme si care nu vreau sa se mai repete.....lucram de la 8.30 la 15.30, plecam la un curs de resurse umane de la 16.30 la 19.00, apoi fugeam la ultimul seminar de la facultate de la 19.30 la 21.00 si ajungeam acasa la 22.00.....mancam, imi faceam un dus si ma apucam sa lucrez la lucrarea de licenta pana la 2.00-3.00 noaptea.....dupa 6 luni adormeam la cursuri, aveam ameteli, greturi si am cazut pe strada....am ajuns la medic...oboseala cronica...a zis ca daca nu-mi schimb stilul de viata ma trimite la psiholog..
a fost foarte greu...relatia cu familia a avut de suferit, in relatia cu prietenul meu a avut loc o ruptura ....nimeni si nimic nu mai era ok....
eram fortata de imprejurari sa merg mai departe chiar daca eram constienta ca nu e ok...mi-am atins insa scopul....am terminat facultatea si mi-am schimbat job-ul...si cand credeam ca lucrurile au revenit la normal..am intrat la master...alta perioada zbuciumata...iar servici si cursuri pana noaptea....insa parca de data asta a fost mai usor...am tratat altfel lucrurile...

un lucru e cert....familia si viata personala sunt foarte importante pt. mine....si desi mi-am atras antipatii la servici ca "rup usa" cand se termina programul....eu stiu cel mai bine ce vreau: sa-mi indeplinesc sarcinile cu bine la servici, sa dau dovada de profesionalism, dupa care sa ma bucur din tot sufletul de viata....sa ma plimb in parc, sa dansez, sa stau de vorba, sa vad o piesa de teatru, sa copilaresc, sa ma bucur de orice ma inconjoara, sa ma plimb pe strazi, sa-mi amintesc de copilarie, sa visez....

haideti sa invatam din greseli si sa traim frumos!
va pup!

Nici ca se putea s-o fi pus mai bine.In viata nimic nu e imposibil atunci cand vrei si aste e cel mai important SA VREI.Cu cat crezi ca nu faci fata cu atat toate se duc de rapa mai repede.Eu am asemenea momente.Am firma de putin timp si-mi este greu.Sunt putin dezamagita ca mi-am inchipuit ca merge asa de greu.Desi toti imi spun ,,ai rabdare, asa este la fiecare inceput, va fi mai bine".Cand?Asta ma tot intreb?Noroc ca am pers in jurul meu care ma iubesc si care ma sustin.Asa ca....., capul sus: ne putem simti implinite daca reusim sa impacam si capra si varza, dupa cum spune vorba din batrani.:love:

cred ca oricine isi doreste asta.sa gaseasca echilibru.e adevarat:trebuie sa vrei.dar nu intotdeauna reusesti.eu va doresc la toate sa si reusiti.Eu am un loc de munca unde lucrez mult...dar imi fac programul singura.nu am sefi aici.
Asa ca ma mai sustrag cate o zi cand nu mai pot si lucrez dublu in altele.Asa consider eu ca e mai bine.i merge treaba....si in familie si in cariera.

si eu mi le doream pe amandoua! dar acum, de cand imi tot cresc responsabilitatile am renuntat la gandul ca vreau sa ajung cat mai sus! vreau doar sa-mi ajunga remuneratia la un nivel satisfacator!:D

gina ma impresionezi cu subiectele astea! si in ac timp ma enervezi:p ca am o perioada aglomerata si nu prea am timp sa comentez:(( dar rezolv eu:D

:D:D:D las' ca iti iei tu concediu si o sa ne obosesti pe noi cu reply-urile! Nu o sa mai avem timp sa raspundem!!:love::lips::lips: