mi-e mi-a luat 4 zile sa ma indragostesc...
totul a inceput acum 4 ani si ceva. eram copila...nici 18 ani impliniti, cuminte (a se citi virgina) si cu capul la tot felul de minuni, numai la relatii serioase nu. aveam un prieten, nimic foarte serios, din bucuresti.
intr-o dupa amiaza, prin aprilie, eram acasa. aveam chef de ceva dulce si m-am apucat sa improvizez niste gogosi. si framantam eu de zor la aluat, ma facusem din cap pana in picioare numai faina, cand suna cineva la usa.deschid, era un amic de-al meu.numai ca nu venise singur, ci cu un coleg de-al lui de clasa,alex, super-bine, dar pe masura de arogant si totusi intotdeauna cu cateva fete dupa el. nimic deosebit pana aici. am facut cunostinta, a trecut timpul si au plecat. mai tarziu, ne-am intalnit din nou, eu, sora mea (cu 2 ani mai mica) si prietenul nostru, ionut. am vorbit noi de-ale noastre, numai ca a aparut alex in discutie. am inceput sa licitam, care dintre mine si sora-mea sa-l pastreze. ca sa ne linisteasca, ionut ne-a dat vestea cea mare: linistiti-va, are si un frate geaman.
asta a fost tot. timpul a trecut, am hotarat ca prioritatea mea e prietenul din perioada aceea, si nu trebuie sa mai fac ceea ce faceam(:devil:). la 3 zile dupa ce am facut 18 ani am ajuns in bucuresti, prietenul era singur acasa...si va dati seama ce a urmat. numai ca de a doua zi de dimineata nu l-am mai vazut. dupa 2 luni, mai mult de curiozitate decat de indragostita, a urmat un alt prieten, timp de aproape un an. in iulie, ne-am despartit. sau, nu ne-am despartit, dar el a ajuns la concluzia ca de fapt nu tinea la mine, dar era dispus sa continuam, asa...ne ma intalnim, ne mai... am fost surprinsa. dar nu pentru mult timp. mi-am vazut de examenele de admitere la facultate iar in ultima zi de examene,ionut, vechiul meu prieten ma astepta la poarta facultatii impreuna cu mai multi amici comuni. era si alex acolo, la fel de arogant si la fel de bine. nu am dat prea multa importanta. cand am ajuns acasa, m-a invitat sa iesim in oras in noaptea aia, desi eu nu ieseam asa. si am acceptat, fara insa sa stiu ce urma sa spuna tatal meu, a carui aprobare trebuia sa o cer. norocul meu a fost ca era bine dispus si m-a lasat, normal, insotita de sora mea.
pe drum i-am zis surorii mele ca ii fac un cumnatel nou. ea, cum credea ca eram cu fostul inca , nu m-a luat prea mult in seama.
a ezitat mult pana sa ma abordeze, iar cand a facut-o, nu a venit personal sa-mi spuna ce vrea, si-a trimis fratele geaman. dupa o jumatate de ora, mi-a zis ca vrea sa vorbim. numai ca dupa prima intrebare, nu m-am mai putut abtine si l-am sarutat.
cand ne-am intors la ceilalti, sora mea era lipta de fratele lui geaman.
au urmat 4 zile frumoase. stateam toti 4 toata ziua, povesteam, glumeam...atunci s-a intamplat...m-am idragostit.
numai ca eu eram copil cuminte si nu puteam iesi fara voia tatalui meu si intr-o seara a iesit fara mine. apoi am aflat ca mai era cu cineva. nu era cine stie ce, dupa 4 zile, dar ne mintise pe amadoua. eu am fost mai cerebrala, nu am aratat ce simteam de fapt. ea insa...a profitat de asta, a plans, s-a dat ranita si a castigat. o luna jumatate (atat a durat relatia lor, daca poate fi numita asa) am asteptat. si ceva imi spunea ca de fapt ei nu vor fi mult impreuna si se va intoarce la mine. si asa a fost. dupa o luna jumate el si-a dat seama ca pe mine ma vrea. bineinteles ca nici de data asta nu a facut el primul pas. pe 1 octombrie 2004 l-am sarutat din nou eu.
de atunci aproape un an totul a fost aproape perfect (ca sa nu fie totul bine, ne chinuia doamna soacra). eu in primul an la facultate, el lucra (desi avem aceeasi varsta), dar intre timp invata pentru scoala de maistri militari de marina (care se afla in constanta). iar in iulie 2005 am primit vestea: a intrat la scoala. o luna jumate am tinut-o intr-un plans. stiam deja ce implica o relatie la distanta. dar nu am putut schimba nimic. in tot timpul de pana la examen am sperat, constient sau nu, ca nu va pleca, dar a facut-o. numai ca, au trecut cei 2 ani de scoala, si acum ne apropiem cu pasi repezi de absolvire. sambata, 28 iulie, puiul meu va fi maistru militar, si cosmarul nostru va lua sfarsit. sa nu mai spun ca ne pregatim de nunta, ca doar de asta sunt pe ghid. mai avem putin si facem 3 ani impreuna si suntem cei mai fericiti oameni pentru ca am reusit sa realizam ceva impreuna, asta desi suntem inca niste copii.
inca nu-mi vine sa cred ca se intampla, in sfarsit. probabil doar cand ma voi vedea casatorita cu omul pe care il iubesc voi fi mai fericita decat sunt acum.
asta e pvestea mea. cam lunga, dar vreau sa cred ca nu plictisitoare.
multumesc pentru rabdare.
Dana
|