Citat:
si pe mine m-a apucat...de fapt e mai mult dor de casa..eu intotdeauna cad in butoiul cu melancolie cand ma gandesc la fac...nu stiu de ce dar asta mi-e cea mai draga perioada...cand stateam in camin cu prietena mea, cand ne impopotonam amandoua sa mergem la cursuri si ne opream la o terasa la cafea...cand m-am indragostit...

ce vremuri indepartate:-`
asa e clarut....si pe mine ma viziteaza amintirile despre facultate. mai ales ca facultatea pe care am terminat-o este f aproape de casa noastra si emreu trec prin aceleasi locuri. de fapt aici m-am nascut si am crescut in acelasi cartier.
si cory cory, da...si eu eram vrajita de mirese cand eram mica. si sambata si duminica mergeam mereu in coltul strazii unde este si acum un studio fotografic si unde acum 20 de ani veneau toate nuntile sa faca sedinta foto acolo. iar eu ma uitam vrajita la mirese, le dadeam agrafele mele din par sa le ajut cand li se strica coafura, ajutam domnisoarele de onoare (pe car enu le cunosteam, normal) sa prinda flori in piept si mi se pareau acele flori super frumoase. acum imi plac in continuare miresele, nu-mi vine sa cred ca ma casatoresc si ca eu voi fi imbracata in rochita alba si de printesa (cred ca si de asta aman momentul achizitiei....inca nu mi-am luat-o) dar..nu-mi mai plac floricelele acelea din plastic de pus in piept. a..si inca ceva...incerc pe cat posibil ca toate fetitele care vor fi prezente la nunta, sa fie domnisoare de onoare, tocmai pentru ca stiu ca sunt, ca si mine, fascinate de mirese.