Citat:
eu nu spun k sint prosti k pleaca,dimpotriva,du-te si te realizeaza,fa ceva pt tine k familie,treb sa te gindesti la ziua de miine mai ales cind apare un copil..dar ma deranjeaza enorm cind vii si iti dai aere cind stiu ce faci si cum stai pt k am fost acolo si ti se pare anormal k tu aici iti poti lua un ap si tu de acolo nu pt k nu ai bani.cred k un roman de aici sa cistige sa zicem un salariu k acolo si unul sa-l cheltuiasca,in cond economiei noastre se realizeaza frumos intr-un an -doi
fara a ma da mare, sotul meu si cu mine avem un apartament in bucuresti (situat cat de cat central), o casa de vacanta(mostenire de familie) cu etaj si 6 camere +gradina in provincie,2 masini straine noute dar nu de fite (pana la urma tot ore intregi stai la semfor fie in trabant fie in X5, masina e doar un mijloc de transport, salarii bunicele (pt Romania, dar mizere fata de restul Europei), ambii absolventi de master... deci l-as mania pe d-zeu sa zic ca sunt nemultumita de ceea ce am realizat pana acum avand in vedere faptul ca suntem doar un pic sariti peste 30 ani.
Cu familiile avem o relatie deosebia iar casa ne este weekend de weekend plina de prieteni...
Problema e alta: suntem satui , asa cum a mai zis si bamba, de lupta 'cu morile de vant', de zadarnicia unor actiuni zilnice-nervi pt orice lucru minor care ni s-ar cuveni de drept (probleme de rezolvat la doctor, la ghisee etc), de nepasarea celor din jur si a guvernantilor care nu au facut ceva decat pt ei, lipsa lor de educatie, de starea drumurilor, de faptul ca multi desconsidera eductia, scoala, pretuind mai mult banul, de nepotisme si de cuvantul "pile" si pot continua pana maine.
Ceea ce vreau sa subliniez e faptul ca nu intotdeauna faptul ca ai o casa sau o masina te face fericit. Ci si totul in jur contribuie la linistea ta personala, faptul ca esti apreciat la adevarata valoare, precum si lucruile marunte care iti pot stica sau bucura o zi.
Dupa vizita in SUA consider ca m-am schimbat total. Am mai fost si prin alte tari extra civilizate ale Europei, unde am locuit tot la prieteni (nu toti romani) deci, am vazut viata reala. Cel mai mult m-a incantat Elvetia-unde ma duc anual 2-3 sapt.Dar, din pacate, 'faima' romanilor ne urmareste peste tot in UE si mereu as fi desconsiderata pt acest lucru. Ei bine, in sua m-am simtit a acasa, ei toti fiind tot "o adunatura" dar extrem de civilizati, prietenosi si primitori.
In legatura cu casele: mi se par nesimtit de scumpe apartamentele din Bucuresti-majoritatea niste cutii de chibrituri ceusite, urat mirositoare si cu vecini nesimtiti care arunca inca gunoiul pe geam. Numai si faptul ca afara se recicleaza ma face sa ma gandesc la plecare mai abitir.
Cu banii pt un,apartament aflat in centrul capitalei noastre poluate se poate cumpara lejer un partament central in Chicago (cu piscina, sala de fitness, parcare privata etc Deci nu chiria este problema. Numai la noi e mentaltatea asta cu casa proprietate personala.
Familia: presupun ca as pleca...parintii mei sunt pensionari, ce i-ar impiedica sa vina de 2-3 ori pe an la mine? Isi perimit bilete de avion, munci agricole nu au facut in viata lor, sunt amatori de excursii, au citit aprox tot ce a fost scos pe piata. Asa ca abia asteapta. Toti prietenii mei sunt bineveniti oricand.
In concluzie, fetelor, alegeti ce va face fericite pe voi si locul care va ofera cat mai multe. Dar nu uitati se poate si mai mult si mai bine.