Citat:
chestia cu dormitul in pat cu noi a fost una dintre lucrurile pe care nu le-am schimbat din teoriile mele
da adevarul este ca am si avut un copil bun care nu s-a trezit decat o data pe noapte pana la 7 sapt dupa care a dormit toata noaptea
eu mi-am dezvoltat o teorie facand o statistica a tuturor copiilor din jur si ai prietenelor prietenelor mele etc...copiii alaptati la cerere (cand vor ei, cat vor ei, indiferent daca e ora de masa sau nu etc) se trezesc de mult mult mai multe ori pe noapte decat cei alaptati dupa un program...
dar hai ca am deviat de la subiect...sorry
Sunt de parere ca e bine ca bebelusul sa se obisnuiasca sa doarma in patutul lui... dar am ramas doar la acest stadiu "ar fi bine" ... Cosmin doarme in patutul lui in timpul zilei (doarme si in leagan)! in primele zile cand ne-am intors de la clinica, cumintica si cu intentii bune, am pus bebelusul in patut!! papa din doua in doua ore...in rest stateam si ma uitam la el, si eu si sotul meu (Adi si-a luat 2 saptamani de concediu)! o noapte, doua , trei ... mai atipeam ziua!! imi era frica sa adorm, imi era frica ca nu mai respira, ca se acopera cu paturica, sau ca suzeta nu il lasa sa respire, sau se ineaca cand varsa (nou nascutii regurgiteaza des), oare ii e frig?? oare nu e prea cald??! e bine ca sta pe spate??! si il intoceam ba pe stanga, ba pe dreapta!! nu mai stiam cand e zi si cand e noapte!! desi Cosmin a fost si este un bebelus cuminte, doarme toata noaptea (ii dadeam sa pape dormind)!! dupa cateva zile am renuntat, l-am luat in pat, dar cu grija, nu ma mai inveleam, ca nu cumva sa il acopar pe el din greseala (desi dorm foarte cuminte, unde pun capul acolo raman)! dar asa mi-a fost si imi este mai usor! intind mana, simt ca respira, e agitat sau vizeaza il mangai pe obrajor si se linisteste!!! si iata implinim pe 7 mai 6 lunite si tot cu mami dormim ... desi mami stie ca nu este bine!!! initial am zis, cand implineste trei luni merge in patut!! cand a implinit..hai ca e asa mic, mai sta pana la patru luni!! si tot asa!! acum iar incerc sa imi calc pe inima si il culc in patut! ma prinde 2-3 noaptea si nu dorm!!! nu ma pot linisti!!:~* cum il aud ca scoate un zgomot ma duc la el (de fapt patutul e chiar langa capul meu ), daca nu il aud, de ce nu il aud ... nu pot sta linistita daca nu il simt langa mine!!! dimineata ma trezeste cu manutele, ma mangaie pe fata si pe par si zambeste cu gurita si cu ochisorii lui frumosi! noaptea ma cauta cu manuta, se tine de un deget al meu sau pur si simplu isi tine manuta pe fata mea!! iar sotul meu a fost de acord!! stiu ca nu este usor pentru el, dar a zis ca decat sa ma vada asa ingrijorata si sa nu dorm mai deloc de grija, asta este!! ...dar inca incerc sa-l pun la somnic in patut ...si noaptea!!
patesc exact ca tine!! ma uit dupa toti copilasii pe care ii intalnesc si ma minunez, uite ce frumos, ce dragalas, iar cand fara sa vreau aud sau vad vreo stire la tv cu micuti amarati, chinuiti sau mai rau, nici nu imi dau seama cand imi curg lacrimile!! pana nu ai un copil multe lucruri nu le simti asa cum trebuie! minunea mica ce vine in viata noastra schimba total perceptia asupra vietii!!! asa cred!
se spune ca odata cu instalarea unei bulinute de viata in pantecele mamicii, incep grijile...care nu se mai sfarsesc toata viata!! nu sunt o fire panicoasa, dar pe langa dragostea enorma ce nu poate fi exprimata in cuvinte, ce o simti pentru pruncut, dintr-o data iti dai seama ca nu mai esti tu nr 1 in viata (si aici nu survine nici o parere de rau!)si odata cu asta vine asupra ta o raspundere asa mare si incepi sa iti pui intrebari daca o sa fii in stare sa faci totul asa cum trebuie!! nu e vorba ca increderea in propria persoana ar fi zdruncinata, nicidecum! doar constientizezi ce mare responsabilitate aduce micuta minune, care depinde in primii ani de viata, in totalitate de mamica lui!! abia astept sa inainteze sarcina ta si sa ne povestesti ce simtaminte incerci, atunci o sa intelegi mai bine!! nu mai spun de momentul cand o sa tii mogaldeata rozalie si pufoasa in brate!! cata spaima, grija impletite cu duiosie si o dragoste imensa care nu mai are loc in suflet, asa simti!! viata ti se schimba total!!!:~* eu zic ca in bine!!!:flower::flower::flower:
), povestile, desenele animate, cel mai mult adora sa i se vorbeasca, ii place sa rada in hohote. Nu trebuie sa te strofoci prea tare sa-l amuzi, rade la orice grimasa, cuvant mai nou, o miscare, orice il amuza teribil! as vorbi la nesfarsit despre el!! asa ca ma opresc aici! pupici!
:cry: Ii mare si alearga toata ziua prin casa, trage tot ce ii de tras, ar sta una intruna afara (si din pacate la noi ploua de o sapt si nu prea putem iesi pe afara)...dar in rest ii destul de cuminte comparativ cu alti copii...sper sa o tina si mai departe...acum cred ca ii mai ies ceva dintisori (avem 4 sus si 4 jos) ca ii mai maraita un pic decat de obicei si mai needy