Compatibilitate: Cum am stiut ca el e alesul?

Se spune ca atunci cand ne cautam perechea, inconstient alegem oameni care seamana cu cei care ne-au crescut. Barbatii vor cauta calitatile mamei in femeia pe care o aleg, iar femeile, chiar fara sa faca asta anume, vor considera potrivit un barbat care le aminteste cumva de tata… Se mai spune si ca acei oameni care seamana fizic, cei ale caror trasaturi sunt asemanatoare, au sanse sa fie un cuplu pe termen lung. Priviti din afara, cei ce sunt meniti sa fie impreuna pentru toata viata, au un aer familiar, par ca se potrivesc. Desigur, dupa mai mult timp de convietuire, imprumutam unii de la altii nu doar expresii sau gesturi ci si posturi, ticuri si atitudini, adica exact acele mici amanunte care ne definesc ca prezenta. Exista indicii care iti pot da de inteles ca te afli in fata jumatatii tale, chiar de la prima vedere, chiar atunci cand circumstantele par sa fie complet nepotrivite?

 

Ana Maria si-a cunoscut sotul in timpul serviciului. Trebuia sa-l insoteasca timp de o saptamana, ca traducator. „Prima oara cand l-am vazut, era ascuns dupa ecranul unui laptop si doar din cand in cand intervenea in discutie. Ni s-au facut prezentarile in pauza de cafea. Nu reuseam sa imi sterg de pe fata zambetul care nu mai era demult doar un zambet profesional. Am observat din prima ca avea verigheta pe deget si mi-am zis ca, logic, n-am nici un motiv sa ma simt atat de bine doar cand ma gandesc la el. Imi dadea pur si simplu o stare de bine. Ca si cum as fi ajuns dintr-o data intr-un port linistit, dupa multe luni de calatorii pe mari furtunoase. Ne intelegeam fara vorbe, parca ne cunosteam de cand lumea. N-am devenit un cuplu decat doi ani mai tarziu, cand in sfarsit m-a anuntat ca e liber. Acum, privind in urma, imi dau seama ca de fapt, ceea ce m-a atras la el din prima clipa a fost faptul ca semana foarte tare cu o persoana pe care o cunosteam foarte bine. Evident, in versiunea sa mai tanara si cu alt trecut in spate, cu alte experiente care-i lasasera insa aceleasi cute in colturile buzelor. Zambea la fel, facea aceleasi boacane, avea mici naivitati care mi se pareau familiare. Abia dupa ce ni s-a nascut primul copil, mi-am dat seama ca acest barbat chiar mi se parea cunoscut din motive nu doar subiective ci si obiective. Sotul meu semana cu… tata.“

 

„Eu nu cred in dragoste la prima vedere…“ si-a inceput povestea Luana „…dar pentru sotul meu asa a fost. Ne-am cunoscut la insistentele unor prieteni comuni care erau convinsi ca ne potrivim. Eu abia iesisem dintr-o relatie dureroasa, eram ravasita si imi cautam o casa, simteam nevoia sa o iau de la inceput. Am acceptat sa ma intalnesc cu el mai mult ca sa scap de gura prietenei mele. La prima vedere, nu mi-a facut o impresie grozava. Era un tip extrem de serios, cam prea matur pentru gustul meu. Dar dupa doar o saptamana in care am vorbit ore in sir la telefon, mi-a spus: «Luana, ma bucur ca mi-ai raspuns si de data asta la telefon pentru ca vreau sa-ti cer mana». Am crezut ca glumeste si, pana cand a achitat restaurantul pentru nunta, nu mi-a venit sa cred. Cum am stiut ca el e Alesul meu? N-a renuntat nici o clipa la mine. M-a incurajat tot timpul sa cred in noi. Şi mi-a spus exact ceea ce simteam nevoia sa aud: «Ai incredere in mine, sunt aici». Deci prin tenacitate, prin rabdare, prin umor in situatii ciudate… zi dupa zi mi-a demonstrat ca isi merita locul langa mine…“

 

Dar ei cum stiu ca tu esti Aleasa? Pentru Dan, mireasa lui a fost la prima vedere inamicul numarul 1. „Nu puteam sa o sufar. Instinctiv. Nu aveam un motiv anume, era insa tot ceea ce eu nu eram. Eu sunt tacut, ea vorbea in continuu, eu sunt rezervat, ea era expansiva. Pur si simplu, cand intra intr-o camera, acapara si spatiul si atentia tuturor. Si, fire-ar sa fie, intra in biroul meu in fiecare zi. Ati ghicit, era «noua noastra colega». Era luminoasa. Eu nu stiu cum sa ma strecor mai nevazut prin multime iar ea… era frumoasa si asta parea sa ii fie deajuns pentru a trece prin viata ca o lebada imaculata pe un lac linistit. Ma calca pe nervi. Atat de tare ca nu puteam sa nu ma gandesc tot timpul la ea. Blonda asta nesuferita, superficiala, care flirta cu usurinta cu care eu respiram, care atragea toate privirile, oriunde ar fi fost: la benzinarie sau la hypermarket, intr-o sala de receptie sau la birou. Asa am inceput sa-i iubesc, de fapt, „defectele“. Asa mi-am dat seama ca ma completa perfect. Sa stiti ca povestea asta cu „saptamana oarba“ e foarte adevarata. La mine, saptamana oarba a durat trei luni. Cum am stiut ca e Ea? N-am stiut. Ea m-a cerut pe mine. Şi-a fost bine. M-am lasat ales. Acum blonda nesuferita imi aduce in fiecare dimineata mie cafeaua. Mie. Nu altuia. Asta nu poate sa insemne decat ca e Ea.“

 

Poate ca nu s-a intamplat la fel si cu voi. Poate ca ati stat si ati comparat defectele si calitatile. Poate l-ati ales pentru ca seamana cu un actor preferat ori cu primul iubit din liceu sau poate ca nimic nu e intamplator si oamenii chiar au sansa nesperata de a-si gasi jumatatea perfecta, cea pe care instinctiv o cautam cu totii. Si chiar daca uneori inima ne inseala, trebuie sa luam ce e frumos din tot ce ni se intampla. Daca v-ati intalnit sufletul pereche, comentati si spuneti-ne: cum ati stiut ca e El?