Obiceiuri de nunta: glosar de obiceiuri

179447 afisari

obiceiuri
 
  
Glosarul de obiceiuri si traditii 
 
Petitul
Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii sunt instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca. Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere. 
 
Inelul de logodna
Inelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare si mai scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna (pentru mai multe detalii despre alegerea inelului de logodna, apasa aici
 
Ploconul
Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar. Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul: "Da, finule! Da ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam saracut ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest lucru inseamna ca nu este de acord sa-i naseasca. 
 
Cavalerii de onoare
In vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea cu ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de incercarile familei de a o recupera. 
 
Barbieritul mirelui
Acest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste. In tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie, caci daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat. 
 
Voalul miresei
Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta voal nu sunt deloc placute. Voalul isi are originea in perioada in care casatoriile erau aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze casatoria.
 
Gatitul miresei
Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si parura (de cele mai multe ori, mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa incat nasa doar se preface, miscand un pic de voal). 

Hora miresei
Aceasta hora se mai numeste si `nuneasca` si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei. 

Turta miresei
La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator. 
 
Asezarea miresei la stanga mirelui
Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia. 
 
Verighetele
Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa. 

Calcatul pe picior
Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus. 
 
Marturii
Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor. 
 
Aruncarea cu grau si orez
Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa.
 
Valsul miresei
Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia. 

Furatul miresei
Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil. 
 
Tortul de nunta
Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie. 
 
Scoaterea voalului
Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate voalul din par. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie. Voalul scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de catre cea care va fi prins buchetul aruncat. 

Aruncarea buchetului
Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand. 
 
Aruncarea jartelei
Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura. 
 
Trecerea pragului
Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei. 

Ciorba de potroace
Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii dintre socrii), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre nunta si a ii felicita inca o data pe miri. 

Luna de miere
Desi in zilele noastre notiunea de `luna de miere` are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de `luna de miere`. 

Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru
Exista cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei si a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia) sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a `imprumuta` norocul si proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului. 

Imbracamintea identica a cavalerilor de onoare si a domnisoarelor de onoare
Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai fugea cat mai departe de familia acesteia, cavalerii si domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor insuratei.
 


Taguri: obiceiuri de nunta traditii organizare sfaturi practice

Follow Us



Voteaza articolul: nota 1nota 2nota 3nota 4nota 5(0/5, 0 voturi)

Comentarii(0)
Trebuie sa fii logat pentru a comenta. Apasa pentru a te loga in cont!
Furnizori

Ai nevoie de un fotograf, o florarie sau un machiaj la tine in judet sau nu neaparat?

Forum
Rochii de mireasa la...

Intra pe Malika Fashion[...]

Re: Ce faceti pentru a...

eu merg la cosmetica in fiecare luna si este super. ma simt atat de bine cand plec de acolo

Re: Porumbei albi la...

si mie mi-ar placea

Re: Ce alegeti pentru...

makeup artiste sau hair-stiliste de pe internet

Re: DILEMA: CE ROCHIE...

o rochie lunga eleganta ?i un toc mic ar fi super!