Formarea unei atitudini corecte fata de un nou-nascut

Cea mai importanta caracteristica a copiilor mici, este imensa lor deschidere spre ceea ce ii inconjoara. Ei receptioneaza elementele din jurul lor si le asimileaza fara o rezistenta sufleteasca si intampina lumea cu o incredere nelimitata. Memoria copilului mic este memorie selectiva, raman imprimate doar anumite evenimente, de cele mai multe ori cele ce au un puternic continut emotional. In acest mod, copilul mic poate sa intampine in fiecare zi viata cu o bucurie renascuta.

Nou-nascutul nu are o personalitate conturata inca de la nastere, si tocmai de aceea el tinde sa imite tot ceea ce vede la parinti. Tot ceea ce invata in primii ani de viata o face prin imitatie. Intensitatea acestei imitatii poate sa varieze dupa tipul si temperamentul copilului, dar ea constituie modul de dezvoltare a formarii psihice in decursul acestei prime etape.

Inainte sa fie capabil sa imite, copilul asimileaza enorm de mult. Impresiile cele mai intime patrund initial in straturile cele mai profunde ale subconstientului copilului. Acestea sunt percepute inainte ca el sa fie constient de acestea, inainte de a fi capabil sa le asimileze voit pentru a si le insusi. Aceste impresii raman acolo si formeaza o baza pentru experientele constiente si reale care vor urma.

 

Tocmai aceste lucruri care nu sunt traite cu adevarat constient si care nu sunt prelucrate, au mai tarziu consecinte asupra dispozitiei, asupra sentimentelor si comportamentului copilului. Copilul, al carui suflet este complet deschis in fata lumii, nu percepe numai miscarile tatalui sau, de exemplu, cand acesta se intoarce furios si pleaca din camera trantind usa, ci el absoarbe si continutul moral al atitudinii lui. Acesta este preluat in sufletul copilului si se mentine in adancurile subconstientului sau.

Anumite persoane traverseaza viata cu o incredere neclintita in bunatatea lumii, incredere care a devenit fundamentul vietii lor spirituale, in profida deceptiilor si a esecurilor; altii o traverseaza cu tot felul de neincrederi si fara nici o bucurie, chiar cand toate merg bine. Aceste tendinte pot sa se datoreze, in mare parte, atmosferei create de parinti in jurul copilului in timpul primilor sai ani de viata.

In prima parte a vietii lui, prin imitatie, copilul a preluat de la parintii sai si de la toti cei care au intrat in campul sau perceptiv modalitatea de a se exprima si de a comunica cu cei din jur, atitudinea vis a vis de mediul inconjurator.

Din punct de vedere al educatiei, parintii isi influenteaza copiii inca din primii ani prin ceea ce sunt, prin increderea pe care o au in viata si prin moralitatea exprimata de actele lor. Si tocmai de aceea, responsabilitatea fata de un copil nu trebuie demonstrata numai prin confortul material pe care i-l oferim, ci si prin o atitudine si o moralitate de exceptie, pe care copilul sa o poata prelua si imita de-a lungul vietii!