Jocurile indragostirii

Dragostea la prima vedere nu-i ceva usor de explicat, dar adevarul despre mecanismele ei s-ar putea sa te surprinda.

 

Unele persoane neaga cu desavarsire aceasta posibilitate sustinand ca ea nu este altceva decat o atractie sexuala. Intr-adevar, cum ne putem declara profund indragostiti doar dupa o privire de cateva secunde? Cum e posibil ca, dupa o simpla ocheada, sa ne dorim sa petrecem restul vietii in bratele unui strain pe care tocmai l-am vazut prima oara?

Multi autori vorbesc totusi despre ea. Imi place cum a descris Victor Hugo puterea primei priviri in Mizerabilii: “Azi abia mai indraznesti sa spui ca doi oameni s-au iubit pentru ca s-au privit. Şi totusi, asa se iubesc oamenii si numai asa. Ce ramane nu e decat ceea ce ramane. Nimic nu e mai adevarat decat ciocnirea dintre doua suflete cand schimba aceasta scanteie.”

Avem o gramada de exemple si rapoarte referitoare la dragostea la prima vedere. Fiorul dragostei dintre Carla Bruni, spre exemplu, si fostul presedinte al Frantei, Nicolas Sarkozy, s-a aprins, asa cum sustine Carla, “nu repede, ci instant”. Cercetatorii confirma acest “instant”, descoperind ca o cincime dintr-o secunda pana la 4 minute - acesta este timpul de care avem nevoie pentru ca cineva sa “ne pice cu tronc” sau pentru a evalua daca persoana din fata noastra merita luata in considerare sau nu. Infricosator, cand te gandesti ca povestea ta de-o viata poate fi incropita in numai maxim 4 minute, nu-i asa?

Argumente contra
Argumenele impotriva indragostirii la prima vedere au la baza doua motive principale. Primul este de natura epistemica, sustinand ca, de vreme ce nu avem cunostinte suficiente despre caracteristicile persoanei din fata noastra, nu ne putem indragosti si ca, de fapt, ceea ce simtim este o iluzie, pur si simplu imaginara si nu o emotie reala. Cel de-al doilea motiv este de natura existentiala, referindu-se la faptul ca nu avem timpul fizic necesar pentru a exercita activitatile tipice dragostei si deci, nu vom vorbi nicidecum despre indragostire si dragoste romantica.

 

Adica, pentru ca scanteia sa se aprinda e nevoie de secunde, cateva, de ordinul sutelor, si da, de un parfum bun, de o voce placuta, de o viteza optima de vorbire si de o gestica eleganta. Dar pentru ca aventura sa se transforme in relatie, in dragoste romantica, e nevoie de mult mai mult: sa fim asemanatori in ceea ce priveste originea, elementele de personalitate, viziunea asupra vietii si maturitatea emotionala, iar dragostea sa fie impartasita si sa satisfaca cele mai importante nevoi psihologice.Trasaturile de caracter cum ar fi bunatatea, onestitatea, intelepciunea, simtul umorului si multe altele nu ni se fac cunoscute la prima vedere, fiind nevoie de o istorie comuna si de familiaritate pentru a le descoperi.

Vom intalni multe persoane care spun “ce am trait atunci a fost intens, minunat…” sau “de atunci nu a mai fost niciodata la fel...” si, astfel, fara sa analizeze prea mult, trag concluzia ca nimic nu se compara cu dragostea la prima vedere. Ele au picat in capcana incapacitatii de a face diferenta dintre intensitate si profunzime. Intensitatea exprima o imagine instantanee a unei experiente romantice, iar profunzimii i se adauga dimensiunea temporala a iubirii. In consecinta, profunzimea are doua axe: durata si frecventa. Astfel, un episod scurt de dorinta sexuala poate fi mai intens, dar mai putin profund decat o experienta de dragoste romantica. Vestea buna este ca, de fapt, dragostea la prima vedere reprezinta etapa de inceput a procesului indragostirii si poate fi baza unei povesti de dragoste pe termen lung. Ai fost “fulgerat” si doresti ca timpul petrecut cu persoana in cauza sa se prelungeasca. De aceea cred ca dragostea la prima vedere nu ar trebui sa fie descrisa ca fiind ceva superficial. Problema profunzimii nu este inca relevanta, nici nu are cum, pentru ca nu au existat momente pentru a crea profunzimea. Superficialitatea poate aparea atunci cand fenomenul nu dureaza in timp, dar atunci cand el abia a inceput, despre ce profunzime sa vorbim? Exact ca intr-un meci de fotbal, dupa 30 de secunde de joc nu putem concluziona ca performanta echipei este superficiala, doar pentru ca nu au inscris niciun gol sau nu au avut vreo actiune impresionanta. Avem nevoie de timp, pentru a judeca implicarea echipei.

De ce ne indragostim?
Instinctiv, la aceasta intrebare imi vine in minte teoria lui Platon privind originea iubirii prezentata in Mitul lui Aristofan din “Banchetul”: in vremuri primordiale, oamenii erau inzestrati cu patru maini, patru picioare si un cap cu doua fete privind in directii diferite. Din cauza insolentei lor, Zeus i-a pedepsit, taindu-i in doua si condamnand, astfel, fiecare jumatate sa o caute pe cealalta. Cand, in final, se regasesc, cuplul este cuprins de un avant nespus de prietenesc, de inrudire si de dragoste. Imbinandu-se si contopindu-se, devin din nou o singura fiinta, caci vechea faptura, asa cum a descris-o, era un intreg. Iar dragostea nu este altceva decat un nume pentru dorinta noastra patimasa de a fi din nou intregi, intregi cum am fost de la inceput. Astfel, tanjim sa gasim acea iubire romantica lipsa din noi insine, cautam instinctiv o alta persoana ca sa ne completeze.

Unii oameni pretind ca li s-a intamplat, ca au ridicat ochii si au stiut. Nu, nu clipa este cea care hotaraste, ci starea de moment a subiectului - ea este cea care diferentiaza trecerea neobservata de ciocnirea cu ochii celuilalt.

Atractia nu poate fi controlata, oricat de mult ne-am dori. Ea este, in mare parte, inconstienta, fiind inscrisa in codul nostru genetic. Este un cocktail indescriptibil intre atractia inerenta fata de parintii nostri, o combinatie de hormoni si, nu in ultimul rand, evolutie.

Contrar a ceea ce cred majoritatea oamenilor, statisticile arata ca oamenii se indragostesc de persoane pe care le cunosc de mai multa vreme. Se indragostesc repede, la prima vedere, doar 40% din cazuri. Desigur, acest fapt variaza de la cultura la cultura.

Privind in viitor
Dragostea la prima vedere este legata si de efectul de halou de personalitate, in care unei persoane percepute ca fiind „perfecta” ii sunt atribuite anumite trasaturi  de personalitate si caracteristici pozitive. Trebuie remarcat faptul ca, desi frumusetea are un impact puternic la prima vedere, ponderea acestui impact scade odata cu trecerea timpului si cu apropierea de respectiva persoana. Relatia dintre dragostea la prima vedere si calitatea si profunzimea unei relatii ulterioare este influentata in principal de doi factori: impresia pozitiva initiala, care are un impact pozitiv asupra calitatii relatiei si concizia de timp in care partenerul este selectat. Cercetarile au demonstrat ca evaluarile initiale au o influenta semnificativa asupra relatiilor pe termen lung. Evaluarile pozitive prezente in dragostea la prima vedere au un impact pozitiv asupra relatiei, insa modul superficial de a alege un partener, „la prima vedere”, ar putea avea un impact negativ asupra relatiei ulterioare de iubire. Faptul ca cel iubit a fost un strain, va da nastere posibilitatii de a nu avea multe in comun unul cu celalalt. Studiile au descoperit ca, in comparatie cu cei care s-au implicat mai mult treptat, partenerii care s-au indragostit la prima vedere au intrat in relatii intime mai rapid si s-au cuplat cu personalitati mai putin similare, in special in ceea ce priveste nivelurile de extraversiune, stabilitate emotionala si autonomie. Acest lucru, insa, nu a condus, in mod necesar, la o calitate scazuta a relatiei.

Concluzii
“Crezi in dragoste la prima vedere sau trebuie sa mai trec inca o data?” Dragostea la prima vedere nu este doar atractie sexuala. Este o forma de dragoste, care are bune sanse de a se dezvolta intr-o iubire intensa, profunda, cu conditia ca insusirile de personalitate care nu se vad la prima ocheada, sa fie similare si sa nu fie circumstante externe care sa puna capat relatiei. Ar trebui sa fim constienti ca dragostea la prima vedere este o dragoste intensa, dar nu profunda, si ca exista intotdeauna posibilitatea ca aceasta sa nu devina suficient de profunda pentru a sustine o relatie de dragoste pe termen lung. Dar, dragostea la prima vedere este o problema de suflet, si, asa cum spunea Steve Jobs: “vei sti cand ai gasit-o” si poate ca “pe masura ce anii trec, totul va deveni mai bun si mai frumos”.

 

 

Cristina Pelin este doctorand in psihologie la Oxford University si psihoterapeut Hipnoza Clinica si Terapie Ericksoniana